Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

10 modificări ale pielii care ar trebui să te trimită la medicul dermatolog

Aluniţele
 

Aluniţele (nevii) sunt comune. Majoritatea adulţilor au măcar câţiva nevi. De obicei, adulţii cu tenul deschis au un număr mai mare. Pot avea între 10 şi 40  leziuni nevice. Acest lucru este normal.

Majoritatea aluniţelor apar în perioada copilăriei şi adolescenţei. O persoană le poate dezvolta din timp în timp, de obicei până la vârsta de 25 ani. Este normal să existe pe corp între 10-40 aluniţe până la vârsta adultă. Ele se vor mări pe măsură ce copilul/adolescentul va creşte. Unele aluniţe se vor închide la culoare, iar altele se vor deschide. Aceste modificări sunt de aşteptat şi rar pot constitui un semn de melanom, cel mai grav cancer cutanat.
Ȋn mod obişnuit, aluniţele sunt de culoare roz, bronz sau maro. Pot fi plane sau elevate, de formă rotund- ovalară.
Majoritatea aluniţelor nu sunt periculoase. Aluniţele predispuse să se transforme în cancer cutanat, sunt cele care arată diferit de cele existente pe piele sau primele apărute după 25 ani.
Persoanele cu risc crescut de a dezvolta cancere cutanate sunt cele cu tenul deschis la culoare şi cele care au istoric de arsuri solare sau expuneri prelungite la soare.
Autoexaminarea aluniţelor este esenţială pentru depistarea oricărei modificări a acestora sau apariţia uneia noi.
Dacă apar modificări la nivelul unui nev sauapare o leziune asemănătoare care creşte rapid, sângerează, doare sau îşi modifică aspectul, culoarea, forma, atunci trebuie să te prezinți la medicul dermatolog.
Diagnosticat în stadii incipiente, melanomul este tratabil. Prevenirea apariţiei sale este reprezentată de utilizarea de creme/loţiuni fotoprotectoare, cu SPF 30-50.

Acneea
 

Acneea este una din cele mai frecvente afecţiuni dermatologice, fiind o afecţiune inflamatorie cronică a foliculilor pilo-sebacei. Afectează între 50-95% dintre adolescenţi. Formele moderat-severe se regăsesc la 20-35% dintre cazuri.

Tratarea acneei trebuie efectuată încă de la debutul acesteia, deoarece:

  • Sub un tratament corespunzător se vor vedea rezultate mult mai rapid, cu ştergerea „coşurilor”.
  • Se va putea evita apariţia de cicatrici inestetice. Ȋn general, acneea severă evoluează cu cicatrici, însă şi în forma uşoară-moderată pot să apară cicatrici, ca urmare a stoarcerii acestor leziuni.
  • Persoanele cu tenul deschis la culoare pot dezvolta pete eritematoase pe locul unde au fost leziuni de acnee, pe când cele cu tenul închis la culoare pot dezvolta leziuni hiperpigmentare post-inflamatorii. Aceste pete pot dura, uneori până la câteva luni.
  • Se poate preveni trecerea de la o acnee medie spre o formă severă.
  • Formele severe de acnee necesită tratamente mai puternice, cu mai multe efecte secundare, motiv pentru care va fi necesară o monitorizare periodică.
  • Acneea are un impact important asupra calităţii vieţii. Studiile au arătat că această afecţiune influenţează din punct de vedere psihologic, stima de sine şi relaţionarea socială având de suferit. Sunt persoane ce suferă de depresie, uneori având chiar şi gânduri de suicid.

Căderea părului
 

Părul are un rol estetic important, contribuind la definirea aspectului fiecărei persoane. Astfel încât, pierderea lui localizată, difuză sau generalizată, dincolo de semnificaţia patologică, are de multe ori un impact important asupra psihicului persoanelor afectate.

Părul cade în mod normal, pierzându-se zilnic în jur de 50-100 de fire. Părul creşte şi se regenerează continuu, motiv pentru care o cădere de până la 100-150 fire pe zi este absolut normală. Ȋn anumite situaţii fiziologice (anotimp, sarcină, naştere, vârstă), rata de pierdere este mai mare fără însă a avea o semnificaţie patologică. Totuşi, o cădere excesivă sau în plăci este un semn patologic.

Cauzele patologice ale căderii părului sunt multiple şi pot include: utilizarea de produse de îngrijire inadecvate (coloranți, nuanțatori, decoloranți, produse de îndreptare și onduleuri permanente), cauze ereditare (alopecia androgeno-genetică), infecţii severe cu febră înaltă, afecţiuni tiroidiene, dietă inadecvată, medicamente, infecţii fungice, cauze psihologice.

Eczema
 

Eczema nu reprezintă o afecţiune specifică, ci mai ales un termen ce descrie un grup de afecţiuni cutanate inflamatorii, ce produc erupţie cutanată eritematoasă, pruriginoasă.

Conform Asociaţiei Naţionale a Eczemei, există mai multe tipuri de eczemă:

  • dermatita atopică;
  • dermatita de contact;
  • eczema dishidrozică palmară şi plantară;
  • eczema numulară;
  • dermatita seboreică;
  • dermatita de stază din insuficienţa venoasă cronică.

Eczema este o afecţiune comună, determinată de factori genetici şi imuni, declanşată şi întreţinută de o serie de factori din mediu (iritanţi, alergeni, diferite substanţe: detergenţi, săpunuri, nisip, fum de ţigară, parfum, produse pe bază de alcool, lână, îmbrăcăminte sintetică, polen, peri de animale, mediu cald sau uscat, infecţii bacteriene, virale sau fungice, stres etc).
Simptomele sunt diferite de la persoană la persoană. De obicei, eczema este o afecţiune caracterizată prin erupţie cutanată eritematoasă, însoţită de prurit de diferite intensităţi (senzaţie de „mâncărime” locală) cu localizare pe diferite arii corporale.

Petele hiperpigmentare de la nivelul feței
 

  • apare mai frecvent la femei. Doar 10% dintre persoanele cu melasmă, sunt bărbaţi. Persoanele cu pielea mai închisă la culoare sau cu istoric familial de melasmă sunt mai predispuse dezvoltării acestei afecţiuni. Apare sub formă de pete brun-maronii dispuse la nivel facial.

Factori declanşatori ai melasmei includ:

  • Expunere la soare: radiaţiile ultraviolete stimulează melanocitelele.  Leziunile hiperpigmentare se accentuează vara, post-expunere la soare.
  • Modificări hormonale: femeile însărcinate dezvoltă cel mai frecvent melasmă (chloasmă sau mască gravidică).
  • Produse de îngrijire iritante, ce pot determina accentuarea melasmei.

Transpirația excesivă (hiperhidroza)
 

Transpiraţia reprezintă un proces fiziologic necesar răcirii corpului, prevenind supraîncalzirea.

Cantitatea zilnică de secreţie sudorală variază în funcţie de anumiţi factori:

  • factori termici – sudoraţie în special pe piept, spate, frunte, scalp, axile;
  • exerciţiu fizic – sudoraţie pe întreaga suprafaţă a corpului;
  • factori emoţionali – sudoraţie în special pe palme, tălpi, axile.

Multe persoane ce suferă de hiperhidroză transpiră la nivelul a 1 sau 2 arii corporale, cel mai frecvent în zona mâinilor, picioarelor, axilelor sau capului, în timp ce restul corpului rămâne uscat.

Cercetătorii au descoperit că persoanele cu hiperhidroză:

  • au un membru din familie cu transpiraţie excesivă;
  • au o cauză medicală care determină transpiraţie excesivă;
  • folosesc medicamente sau suplimente alimentare care pot determina transpiraţie excesivă.

 

Rozaceea
 

Rozaceea este o afecţiune cronică care afectează regiunea centro-facială şi este caracterizată prin perioade de remisiune şi acutizare.

Se poate dezvolta la orice vârstă, fiind mai frecventă după vârsta de 30 ani sub formă de eritem tranzitoriu dispus pe obraji, nas, bărbie sau frunte, acutizat de anumiţi factori precum: căldură, stres emoțional, consum de alcool, mâncăruri picante, băuturi calde etc. Ȋn timp, roşeaţa poate deveni permanentă asociind telangiectazii. Lasată netratată, adesea, se dezvoltă papule eritematoase şi pustule, iar în cazurile mai severe, în special la bărbaţi, pielea nasului se îngroasă (rinofima). Uneori, poate să apară afectarea oculară cu senzaţia de corp străin, arsură sau înţepătură, lăcrimare, sensibilitate la lumină.

Simptomele şi semnele clinice pot fi controlate medicamentos şi prin schimbarea stilului de viaţă, prevenind agravarea afecţiunii şi îmbunătăţind calitatea vieţii.

Psoriazisul
 

Psoriazisul este o dermatoză cronică inflamatorie cu o etiologie probabil genetică şi multifactorială, care afectează 1-3 % din populaţia lumii. Poate să apară la orice vârstă.
Leziunile constau în plăci bine delimitate, cu descuamare abundentă alb-argintie, distribuite predominant la nivelul coatelor, genunchilor, regiunii sacrale sau a scalpului.
Afecţiunea prezintă o evoluţie cronică cu exacerbări şi remisiuni. Factorii declanşatori ai leziunilor cutanate sunt multipli: stres, alcool, expunere excesivă la soare, infecţii, tutun, temperaturi scăzute, anumite medicamente.
Se asociază deseori cu modificări unghiale, iar între 10-15% pacienţi prezintă artrită psoriazică. Pacienţii cu psoriazis prezintă risc de a dezvolta boli cadiovasculare, diabet, hipercolesterolemie.
Psoriazisul are un impact deosebit asupra calităţii vieţii pacientului prin scăderea stimei de sine, autopercepţie negativă, dezvoltarea anxietăţii, depresiei.

Nu există un tratament curativ al psoriazisului, însă avem la dispoziţie un număr de terapii care ne ajută să ţinem sub control semnele şi simptomele clinice.

Verucile vulgare şi papiloamele
 

Verucile vulgare sunt nişte verucozităţi cutanate, care apar ca urmare a infecţiei virale în straturile superioare cutanate. Virusul ce determină apariţia acestor leziuni este virusul papilom uman (HPV). Verucile se pot înmulţi prin contact direct sau indirect (obiecte contaminate).
Uneori, în special la copii, dispar de la sine, fără tratament.  La adulţi, acestea nu dispar atât de ușor. Deşi sunt inofensive, aceste leziuni trebuie tratate, în special dacă asociază durere locală sau se înmulţesc excesiv.

Papiloamele sunt mici excrescenţe dezvoltate pe pielea de pe gât, axile, pleoape şi uneori decolteu. Uneori sunt de culoarea pielii, alteori de culoare cafenie, chiar brună, şi adesea sunt confundate cu aluniţele. Papiloamele sunt provocate de un virus localizat pe piele (HPV), deci sunt transmisibile. Cresc şi se înmulţesc în situaţii de imunitate deficitară (sarcină, alăptare, afecţiuni asociate). Pot contribui la înmulțirea acestora şi microtraumatismele locale date de lănţişorul de la gât, gulerul cămăşii, sutienul etc.  Cu excepţia aspectului estetic neplăcut, papiloamele cutanate nu cauzeză de regulă disconfort sau durere. Totuşi, dacă sunt iritate, aceste mici leziuni se pot inflama, rupe şi uneori sângera sau pot fi acompaniate de prurit (mâncărime locală).

Pielea uscată (xeroza cutanată)
 

Pielea devine uscată atunci când pierde prea multă apă sau sebum. Unele persoane sunt mai predispuse în a avea un tegument uscat.

Dintre cauzele apariţiei xerozei cutanate:

  • vârsta: cu cât înaintăm în vârstă, pielea devine mai subţire şi mai uscată. Ȋncepând cu vârsta de 40 ani este necesară utilizarea zilnică a unei creme hidratante;
  • clima uscată, deşertică;
  • meseria: asistentele, doctorii, coaforii, persoanele care prin natura meseriei trebuie să mențină pielea în contact cu apa pe tot parcursul zilei, cauzând piele uscată, fragilă, cu fisuri;
  • înotul: unele piscine au cantităţi mari de clor în apă, ceea ce determină uscarea pielii;
  • utilizarea anumitor produse de îngrijire pe bază de alcool şi astringenţi – tonere, aftershave,  produse antibacteriene etc.

Aria afecțiunilor pielii – cel mai mare organ al corpului – este extinsă. Din acest motiv, susținem necesitatea diagnosticării corecte, a tratamentului personalizat și a supravegherii evoluției fiecărui caz de către medicul specialist.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou

Alte articole din aceeași categorie