Articole medicale

11.03.2022

Cum să vorbim cu cei mici despre război?

Psih. Roxana Rusu

Psiholog clinician autonom; Psihoterapeut integrativ în supervizare Psihologie

Cum să vorbim cu cei mici despre război?

În ultimele zile, știrile despre realitatea din Ucraina provoacă mult din punct de vedere psihologic. Acest fenomen poate fi observat cu siguranță atât în atitudinea și în gândurile noastre, a oamenilor mari, dar mai ales în starea și în comportamentul celor mici din familiile noastre. 

Este o realitate deja faptul că cei mici pot simți emoții tot mai diverse precum: frică, confuzie, îngrijorare, neajutorare, tristețete ori sentimente de copleșire, agitație interioară. Este important să petrecem timp cu ei în această perioada pentru a discuta împreună, a le oferi răgaz să își exprime propriile trăiri emoționale și, mai ales, pentru a înțelege împreună că aceste emoții sunt reacții firești într-un astfel de moment al vieții noastre. 

Cu toții simțim și gândim că această perioadă de conflict apare foarte repede după o altă perioadă copleșitoare din istoria noastră de viață – pandemia, perioadă care inevitabil a avut efecte psihologice asupra celor mici, împreună cu toate schimbările în legătură cu modul în care s-a desfășurat școala, nivel mai scăzut de relaționare sau schimbări importante în mediul de acasă. 

 

Ce pot face părinții pentru a pregăti din punct de vedere psihologic mediul de viață al copiilor?

 

Este recomandat ca adulții să își selecteze momentele de informare cu privire la evoluția conflictului militar într-un mod conștient, organizat, ca o rutină petrecută în afara timpului alături de copil, evitând perioada meselor, timp petrecut împreună cu copilul în mașină sau înainte de rutina de somn.

Părinții sunt cei care dau copiilor sentimentul de casă sigură, gândul de a fi în siguranță, de distanță sănătoasă față de pericole, astfel încât este indicat în această perioadă mai mult ca oricând să oferim mai mult timp celor mici, să ne jucăm activ mai mult cu ei, să creăm ritualuri noi de familie, să menținem ritualurile deja existente precum și să începem să le arătăm mai frecvent afecțiune emoțională prin gesturi și vorbe, precum și convingerea că ei sunt iubiți de către părinții lor necondiționat, că sunt acceptați și protejați necondiționat. 

 

Ritualurile noi alături de copii trebuie să includă momente de relaxare, exerciții de respirație împreună (tehnicile de respirație abdominale sunt ușor de pus în practică, au rol rapid de relaxare și pot crea momente de conexiune importantă în familie, indiferent de vârsta copiilor). 

Copiii au darul de a fi conștienți de prezent (ce se întâmplă AICI și ACUM? ce simt AICI și ACUM? ce gândesc AICI și ACUM?) mai mult și mai des decât o fac adulții. Este foarte potrivit și benefic să purtăm discuții cu ei despre prezent, despre felul în care este creată viața noastră de familie acum, evitând astfel tendința de a aluneca melancolic spre trecut sau de a privi cu îngrijorare spre un viitor acum mai antrenant și mai incert decât în alte timpuri din viața noastră. 

 

O altă abilitate și resursă importantă a copiilor este firea curioasă. Cei mici sigur își pun întrebări sau pun celorlalți întrebări, discută curioși în mediul de la grădiniță, școală primară, gimnazială, liceu, au nevoie să își acopere cu răspunsuri rezervorul de întrebări. Este indicat așadar să petrecem timp cu cei mici, să investigăm alături de ei până unde au ajuns să aibă informații despre conflictul miliar, cum interpretează ei aceste informații, ce gânduri apar apoi în mintea lor legat de ce primesc din mediul exterior sub formă de informații/curiozități. 

 

Cei mai mulți copii vin și își întreabă părinții despre fenomenul războiului, însă nu este greșit dacă și părinții sunt cei care deschid prima dată această discuție în relația cu cei mici. Este foarte benefic mai ales pentru copii, dar și pentru părinți, ca aceste discuții să aibă loc într-un moment de calm și de răgaz în familie. Este un moment delicat, în care părintele devine atât investigator și susținător emoțional, și confident dar mai ales protector pentru proprii copii. 

Într-un astfel de context, este important să le spunem cât mai clar și mai concret copiilor că ei sunt în siguranță, că grija și protecția noastră față de ei este valabilă și activă indiferent de evenimentele care ne pot vizita vreodată familia, replici precum: „familia noastră acum este în siguranță”, „avem grijă unii de alții”, „noi, părinții, vă iubim și vă protejăm întotdeauna”. În momentele acestea de conexiune între părinți și copii este foarte bine să fim curioși și deschiși cu privire la lumea emoțională interioară a copiilor (la fricile lor, îngrijorările lor, interpretările lor), să îi ascultăm și să îi ajutăm șă își înțeleagă emoțiile. 

Acest moment poate deveni un apel spre reciprocitate, astfel încât și părinții să exprime emoțiile de frică, să discutăm despre frică în felul în care ea este o reacție normală pe care toți oamenii, indiferent de vârstă, o simt în perioade de schimbare, de modificări în stilul de viață, referitor la propria sănătate și a celor dragi. 

La fel de important este și faptul că cei mici sunt foarte empatici, pentru ei e important să le spunem și să le arătăm că povestea refugiaților este văzută și înțeleasă de mulți oameni, de organizații, că oamenii se adaptează și orientează astfel încât nevoile refugiaților sunt în continuare îndeplinite, ca ei să primească ajutor. Este un moment foarte bun aici în care să purtăm discuții despre gesturi bune, umanitate, valoarea fundamentală de a fi un om bun, despre a împărți cu cei care au nevoie. Ajută acum să amintim și despre capacitatea fiecăruia dintre noi de a ne reveni, de a face față, unor evenimente sau perioade mai grele, că viața normală și firească este una în care noi rezolvăm și gestionăm și dificultăți, fiecare în funcție de vârsta noastră și în funcție de resursele pe care le avem, și că fiecare persoană (copil sau adult) deține un ritm propriu pentru a se echilibra atât fizic, cât și psihic

Este necesară o atitudine liniștită din partea părinților, noi le insuflăm optimism și încredere copiilor noștri. Tot părinții sunt cei care reglează și adaptează realitatea exterioară la specificul copiilor săi, noțiunea de adevăr este la fel de importantă în acest moment, putem personaliza informația în funcție de vârsta – nivelul de dezvoltare al copilului, prezentăm informația în felul în care ne-am obișnuit dintotdeauna să discutăm cu copilul, este bine să finalizăm discuția cu convingerea că așa cum în toate basmele și poveștile este prezentată puterea binelui asupra răului, tot așa se întâmplă și cu realitatea din prezentul nostru și al copiilor noștri „binele învinge răul”. 

 

Powered by Froala Editor