Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0757 202 000

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Durerea cronică musculoscheletală

Durerile croniceDurerea cronică sau persistentă este durerea care durează mai mult de 3 - 6 luni, este continuă sau recurentă, având o durată și intensitate suficient de mari pentru a afecta starea de bine a pacientului, nivelul de funcționare și calitatea vieții. O definiție mai simplă pentru durerea cronică este următoarea: durerea care „continuă atunci când nu ar trebui”. Simptomele durerii cronice includ:

  • durerea de intensitate medie până la severă, care nu cedează;
  • durerea care este resimțită sub formă de înțepături, arsură, presiune, furnicaturi;
  • disconfort, senzatie de constricție, rigiditate.

Durerea cronică este adesea însoțită de: oboseală, insomnie, renunțarea la anumite activități, necesar de odihnă crescut, modificări ale dispoziției (teamă, depresie, iritabilitate, anxietate, stres) și dizabilitate.

Ce cauze are durerea cronică?
Factorii care stau la baza durerii cronice pot fi dintre cei mai diverși. Deseori, procesul normal de îmbătrânire poate afecta oasele și articulațiile în moduri care provoacă durere cronică. Alte cauze frecvente ale durerii cronice sunt leziuni ale nervilor și alte leziuni care nu reușesc să se vindece în mod corespunzător.

Durerile de spate, de exemplu, pot  fi cauzate de urmatorii factori:

  • postură deficitară ani la rândul;
  • transportul și ridicarea necorespunzătoare de obiecte grele;
  • obezitatea - greutatea excesivă pune presiune in exces pe coloana vertebrală și genunchi;
  • afecțiuni congenitale ale coloanei vertebrale;
  • leziuni traumatice;
  • purtarea frecventă de tocuri înalte;
  • dormitul pe o saltea necorespunzătoare;
  • modificări degenerative ale coloanei vertebrale.

Diferitele afecțiuni ale organismului pot fi, de asemenea, cauze principale ale durerii cronice; cauze binecunoscute sunt artrita reumatoidă, artrozele și fibromialgia. Totuși, sursa durerii cronice poate fi o problemă foarte complexă și chiar greu de identificat. Deși poate începe cu o accidentare sau stare acută de boală, durerea poate persista pe un fond psihologic, chiar după ce problema fizică s-a vindecat. Acest tip de situație face ca tratamentul să devină complicat, necesitând diferite tipuri de măsuri curative.

Cum tratăm durerea cronică?
Managementul eficient al durerii pentru pacientul reumatologic nu se rezumă pur și simplu la prescrierea unui tratament analgezic. Tratamentul durerii ar trebui să ia în considerare și simptomele asociate durerii.
Din păcate, mulți pacienți consideră că tratamentul farmacologic este cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor de sănătate. Această concepție greșită trebuie înlocuită cu ideea că pacientul trebuie să participe activ pentru redobândirea stării de sănătate.
În absența unui „standard de aur” în tratamentul durerii cronice, este ideală o abordare multimodală, care încorporează tratamente farmacologice și nonfarmacologice, precum și adaptarea la nevoile fiecarui pacient în parte. Rezultatele, în cazul oricărui tratament, nu ar trebui să fie cuantificate numai în ameliorarea durerii, ci și într-o îmbunătațire a mobilității articulațiilor.

Tratamentul nonfarmacologic
Tratamentul nonfarmacologic ar trebui să fie primul pas în managementul durerii cronice cauzate de bolile reumatice. Îndepărtarea fricii, încurajarea pacientului să se descurce singur, folosirea măsurilor adaptative și orientarea atenției către simptomele asociate durerii sunt la fel de importante ca abordarea specifică a durerii. Tratamentul nonfarmacologic cuprinde terapii pasive și active.

Terapiile pasive
Terapiile pasive includ: terapii fizicale, manipulări și mobilizari, oxigen hiperbaric, stimulare electrică nervoasă transcutanată.

  • terapiile fizicale sunt metode care nu necesită consum de energie din partea pacientului și care pot oferi ajutor pe termen scurt în durerea cronică. Aceste terapii includ: parafina, ultrasunetele, ionoforeza, terapia cu lumină, electroterapia antalgică.
  • oxigenul hiperbaric (HBO) implică administrarea de oxigen într-o cameră sub presiune pentru a crește cantitatea de oxigen la nivelul țesuturilor corpului. Deși au fost obținute unele rezultate promițătoare în utilizarea terapiei hiperabare în durerea cronică, sunt necesare  cercetări suplimentare pentru stabili eficacitatea și protocolul de tratament.
  • electrostimularea reprezintă utilizarea terapeutică a energiei electrice și este o altă metodă care poate fi utilizată în tratamentul durerii. Electroterapia transcutanată este reprezentată de:  TENS (cea mai comună formă de electroterapie, în care stimulul electric este aplicat pe suprafața pielii) și de curentul interferențial, care penetreză în profunzime.

Terapii active
Activitatea fizică în aproape orice formă este esențială la toți pacienții cu afectiuni musculo-scheletale. Exercițiul fizic are multe efecte benefice atât asupra stării fizice, cât și asupra stării psihice la pacienții cu durere cronică. Activarea mecanismelor descendente inhibitoare este considerată a fi mecanismul de acțiune pentru ameliorarea durerii pentru multe din aceste tratamente. Scopul principal este păstrarea pacienților cu durere cronică activi fizic cât mai mult timp posibil. Inactivitatea este dăunătoare, în ciuda ameliorării temporare a simptomelor. Exercițiul terapeutic poate fi clasificat în:

  • exerciții de mișcare;
  • exerciții de întindere;
  • exerciții de creștere a forței musculare;
  • exerciții condiționat cardiovasculare.

Terapia activă se bazează pe filosofia că exercițiile terapeutice sunt benefice pentru restaurarea flexibilității, forței, rezistenței, funcției și poate atenua disconfortul. Terapia activă necesită implicarea pacientului pentru a finaliza un exercițiu sau o sarcină.

  • terapia acvatică poate fi benefică pentru persoanele fizice care prezintă comorbiditățice exclud participarea la exercițiul fizic sau pentru cei ale căror durere sau slăbiciune le limitează participarea la un program de teren. Apa, datorită presiunilor hidrostatice, scade stresul pe articulațiile portante. Pentru persoanele cu dureri cronice poate deveni descurajant atunci când durerea lor crește temporar din cauza exercițiului terapeutic, și determină, uneori, oprirea tratamentului înainte de a obține un beneficiu maxim. Probleme de disconfort „bun”, pot să apară în mod normal de-a lungul unui program de exercițiii fizice cu o dificultate în creștere.
  • antrenamentul funcțional Durerea cronică poate limita chiar și cele mai simple activitățile zilnice. Un program activ de succes se concentrează pe creșterea capacității de a efectua sarcini funcționale. De exemplu, aceasta ar putea însemna posibilitatea de a îndeplini sarcinile de uz casnic sau de a reveni la locul de muncă. În aceste situații, recâștigarea independenței determină în mod evident o mai bună calitate a vieții.

Activitatea funcțională este la fel de importantă ca și efectuarea unui program de exerciții fizice zilnic.
Ridicarea, transportul, împingerea, tragerea, îndoirea, dexteritatea digitală și manipularea sunt toate exemple de mișcări funcționale care sunt folosite zilnic. Activitățile de agrement sunt incluse în această categorie. Capacitatea de a efectua un nivel mai ridicat activități de agrement servește mai multe scopuri: socializarea, utilizarea în mod activ a timpului și crearea unei stari de bine.

Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic are ca principiu utilizarea medicamentelor în doza cea mai mică și pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a reduce efectele secundare. Cuprinde în principal medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene și a antialgicelor.

  • acetaminofenul rămâne analgezicul cel mai frecvent utilizat pentru gestionarea durerilor musculo-scheletale, deși se pare că pacientii preferă antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS). Acetaminofenul, în combinație cu alți agenți, cum ar fi codeina sau tramadolul, poate determina un risc cumulat pentru supradozarea acetaminofenului atunci când pacienții continuă să utilizeze suplimentar aceste medicamente contrar recomandărilor.
  • antiinflamatoarele nonsteroidiene tradiționale și cele de ultimă generație au jucat un rol important în managementul durerii, mai ales în combaterea inflamației. Acești agenți sunt însă recunoscuți acum pentru faptul că se asociază cu efecte adverse grave asupra tractului gastro-intestinal, rinichilor, ficatului și sistemului cardiovascular. În prezent, orice utilizare a acestora se face cu recomandarea de a fi administrati doze minime și timp cat mai scurt.
  • analgezicele opioide Medicamente opioide oferă cea mai bună analgezie pentru aproape orice durere, dar utilizarea lor este limitată de efectele secundare imediate, precum și în ceea ce privește siguranța pe termen lung.
  • medicamentele adjuvante pot fi definite ca agenți a căror funcție principală nu este ameliorarea durerii, ci modificarea percepției durerii de către pacient. Deși au fost  utilizate inițial în managementul durerii neuropatice, s-a dovedit ulterior că ar avea un efect în fibromialgie, acest lucru crescând interesul în utilizarea lor în alte afecțiuni musculo-scheletale dureroase. Cele două clase de medicamente care au fost cel mai studiate pentru efectele analgezice sunt antidepresivele și anticonvulsivantele.
  • tratarea deficitului de vitamina D Studii recente arată că un deficit de vitamina D poate contribui la durerile cronice. Vitamina D este vitală pentru absorbția fixarea calciului în oase și îmbunătățirea forței musculare.

Tratamentul invaziv

  • injecții locale cu corticosteroizi în articulații și în țesuturile moi. Steroizii intraarticulari sunt eficienți pe termen scurt (1 - 3 săptămâni) realizând ameliorarea durerii, dar nu par a îmbunătăți funcția sau a oferi ameliorarea durerii pentru perioade de timp mai lungi.
  • infiltrații la nivelul coloanei vertebrale -implică injectarea de steroizi la nivelul coloanei vertebrale  (cel mai frecvent lombare)  cu scopul de a reduce inflamația i în jurul rădăcinilor nervilor spinali și a țesuturilor adiacente diminuand durerea.
  • infiltrații cu substanțe vascoelastice -presupune injectarea de substanțe lubrifiante (acid hialuronic și derivați) în articulații (frecvent in articulatia  genunchiului) pentru a reduce durerea si a imbunatati mobilitatea.
  • intervenția chirurgicala de protezare  - pentru articulații grav afectate, mai ales articulațiile coxofemurale si genunchi.

Terapiile complementare
Nu putem încheia această trecere în revistă a opțiunilor terapeutice, fără a menționa terapiile complementare care sunt mereu în actualitate: terapia Bowtech, meditația, acupunctura, biofeedback-ul, chiropractica, homeopatia, hipnoza, terapia magnetică, masajul, naturopatia, yoga, qigong. 

Sfaturi utile pentru pacienții cu durere cronică:

  • adoptați o dietă sănătoasă, echilibrată;
  • încercați să îndepărtați stresul din viața cotidiană; acesta intensifică și întreține durererea cronică;
  • renuțați la fumat, deoarece acest obicei poate agrava durerea;
  • reduceți consumul de alcool, deoarece agravează problemele de somn;
  • practicați exerciții de respirație profundă sau de meditație - vă vor ajuta să vă relaxați;
  • practicați exercițiu fizic zilnic, deoarece determină ameliorarea durerii cronice, prin eliberarea de endorfine.
  • apelați la masaj, pentru calmarea durerii;
  • nu ezitați să apelați la psihoterapia individuală sau la cea de grup.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou