Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Sindromul metabolic și riscurile medicale asociate

Dr. Oana Mihalache BostinaObezitatea pronunțată la nivelul abdomenului, numărul prea mare al trigliceridelor, valorile mici ale HDL - colesterolului, tensiunea sau glicemia mărită sunt criterii care pot conduce la diagnosticarea cu sindrom metabolic. Important de reținut este faptul că prezența a minim 3 dintre criteriile menționate confirmă acest diagnostic. Schimbarea stilului de viață și ajutorul medical specializat sunt doi aliați importanți în lupta care trebuie purtată împotriva acestei afecțiuni.

Ce este sindromul metabolic?
 

Descris pentru prima oară în 1988, sindromul metabolic este o consecință a stilului de viață modern, un cumul de anomalii metabolice care determină creșterea riscului cardiovascular. Aceste anomalii sunt reprezentate de:

  • distribuția anormală (centrală, abdominală) a țesutului adipos, cu apariția supraponderabilității sau obezității;
  • rezistența la insulină (în cazul rezistenței la insulină, pancreasul trebuie să producă o cantitate mai mare de insulină pentru a menține glicemia normală, cauză de apariție a dislipidemiei, creșterii tensiunii arteriale și obezității);
  • dislipidemia aterogenă (creșterea trigliceridelor, scăderea HDL colesterolului, creșterea apolipoproteinei B, creșterea particulelor mici și dense de LDL colesterol);
  • hipertensiunea arterială;
  • statusul protrombotic (procoagulant);
  • statusul proinflamator.

Care sunt cauzele care determină apariția sindromului metabolic?
 

Modul de instalare al sindromului metabolic este unul complex, implicând numeroși factori:

  • genetici – defectele genetice oferă doar un cadru favorizant, instalarea sindromului metabolic depinzând foarte mult de stilul de viață nesănătos (alimentația cu exces de calorii, sedentarismul);
  • metabolici;
  • hormonali – profilul hormonal se modifică odată cu înaintarea în vârstă, favorizând depunerile necorespunzătoare de țesut adipos (grăsime) la nivel de mușchi, ficat, pancreas, în jurul cordului și vaselor și apariția fenomenului de rezistență la insulină;
  • de mediu.

Cum se pune diagnosticul?
 

Un prim criteriu în definirea sindromului metabolic este dimensiunea circumferinței abdominale, măsurată fără să se exercite presiune, orizontal pe abdomen, la două degete deasupra buricului.

Pentru femei circumferința abdominală:

  • < 80 cm – normală;
  • între 80 și 88 cm – indică supraponderabilitate sau obezitate abdominală cu risc crescut;
  • peste 88 cm – indică obezitate abdominală cu risc foarte crescut.

În cazul bărbaților, circumferința abdominală:

  • < 94 cm – indică situația normală, fără acumulare de grăsime abdominală;
  • între 94 și 102 cm – indică supraponderabilitate sau obezitate abdominală cu risc crescut;
  • peste 102 cm indică obezitate abdominală cu risc foarte crescut.

Alături de acest criteriu obligatoriu, în componența sindromului metabolic se mai adaugă minim oricare două dintre următoarele criterii:

  • trigliceride ≥ 150 mg/dl sau tratament hipolipemiant (destinat micșorării nivelului ridicat de lipide din sânge);
  • HDL - Colesterol < 40 mg/dl (la bărbați) sau < 50 mg/dl (la femei) sau tratament hipolipemiant;
  • tensiunea arterială ≥ 130/ ≥85 mg/dl sau tratament hipotensor (destinat micșorării tensiunii);
  • glicemia à jeun (pe nemâncate) ≥ 100 mg /dl sau diabet zaharat tip 2.

Prezența a minim 3 criterii din cele 5 menționate confirmă diagnosticul de sindrom metabolic.

Care sunt riscurile sindromului metabolic?
 

Prevalența sindromului metabolic a crescut în mod alarmant atât în civilizațiile occidentale, cât și în țările în curs de dezvoltare, ducând la o reducere importantă a calității vieții și speranței de viață. În acest context, menționăm următoarele riscuri majore:

  • riscul de boală cardiovasculară (infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral) este de 2 - 3 ori mai mare la pacienții diagnosticați cu sindrom metabolic;
  • riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 2 este de până la 5 ori mai crescut la pacienții cu sindrom metabolic;
  • riscul de dezvoltare a steatozei hepatice non-alcoolice („ficatul gras”);
  • riscul oncogen – la pacienții diagnosticați cu sindrom metabolic, crește riscul de cancer colorectal (de până la 1,5 ori), mamar (de 3 ori) și pancreatic (îndeosebi la bărbați);
  • riscul de apnee de somn (oprirea temporară a respirației pe parcursul somnului).

Cum se tratează sindromul metabolic?
 

În primă etapă, indiferent câte dintre cele 5 criterii sunt constatate, pacientul diagnosticat cu sindrom metabolic va trebui să își optimizeze stilul de viață, să renunțe la obiceiurile nesănătoase de până atunci.

Iată 8 pași pe care orice pacient cu sindrom metabolic trebuie să-i urmeze.

   1. Scăderea în greutate, progresiv, până la greutatea țintă.

Acest lucru va fi posibil doar după efectuarea unui set de analize și stabilirea unei diete personalizate de către specialistul nutriționist. Acesta va avea în vedere o reducere a numărului de calorii în alimentație, astfel încât scăderea în greutate să se facă progresiv, cu 2 - 4kg/lună.
Este recomandat ca pacientul să nu dorească în prima etapă a dietei, numită „etapa de atac”, să obțină scăderi spectaculoase în greutate, pentru că acestea nu vor fi de durată. În general, prima etapă are o durată durata de 3 - 6 luni. În următoarele 6 - 9 luni, se va intra în etapa „de menținere” a noii greutăți. Ciclul de „scădere – menținere”, de aproximativ 8 - 12 luni, se poate ulterior repeta până la greutatea ideală.
În realizarea planului dietetic, nutriționistul va ține cont de aportul de lipide (grăsimi) și glucide (zahăr), în funcție de valorile profilului lipidic și al glicemiei pacientului.
O maximă importanță o are asocierea la dieta a combaterii sedentarismului, prin creșterea nivelului  de activitate fizică (minim 30 minute zilnic): mers pe jos, grădinărit, dans, alergare, gimnastică, tenis, înot. Pentru reducerea rezistenței la insulină, se indică efectuarea, în asociere cu efortul moderat, a unor scurte perioade de efort intens.

   2. Stoparea fumatului și a consumului de alcool.

   3. Controlul somnului prin:

  • respectarea unui orar cât mai fix pentru culcare și trezire;
  • evitarea substanțelor neuro-excitante cu 4 - 6 ore înainte de culcare;
  • evitarea meselor bogate în calorii înainte de culcare;
  • în cazul în care sindromul de apnee de somn este instalat, se recomandă control periodic la medicul pneumolog pentru stabilirea și monitorizarea unui tratament de specialitate.4.Controlul valorilor glicemice atât prin dietă cu număr adecvat de carbohidrați, cât și prin tratament antidiabetic prescris de către diabetolog.

   5.  Controlul dislipidemiei prin dieta hipolipidică, dar și prin tratament hipolipemiant, dacă valorile colesterolului și trigliceridelor o impun.

   6. Controlul valorilor tensionale atât medicamentos, cât și prin dietoterapie (scăderea consumului de sare și al substanțelor cardioexcitante).

   7.  Controlul statusului protrombotic (procoagulant) prin prescrierea unor medicamente antiagregante sau chiar anticoagulante pacienților cu sindrom metabolic asociat cu risc cardiovascular moderat și crescut.

   8.  Controlul stării proinflamatorii. S-a demonstrat că medicamentele care ameliorează profilul lipidic, precum și unele antihipertensive au efect și asupra statusului proinflamator.

Sindromul metabolic, numit pe bună dreptate și „ucigașul tăcut”, impune o detectare precoce și o urmărire periodică. În acest scop, este necesară o colaborare multidisciplinară, în care să conlucreze medicul de familie, medicul cardiolog, internistul, diabetologul, nutriționistul și uneori chirurgul specializat în chirurgie bariatrică. Nu trebuie să uităm importanța aportului kinetoterapiei și a recuperării medicale. Este lesne de observat că o profilaxie corespunzătoare, constând într-un stil de viață sănătos, dinamic și controale periodice, va ține la distanță un complex de afecțiuni cu grave consecințe asupra calității vieții. Recomandăm să nu minimalizați gravitatea acestui sindrom și să vă programați la un consult de specialitate.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou

Alte articole din aceeași categorie