Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0757 202 000

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Vaccinarea, între realități și mituri

Dr. Elena MateiVaccinurile reprezintă un progres al medicinei moderne, astfel încât tot mai multe boli pot fi prevenite prin administrarea lor corespunzătoare, la vârste optime și în condiții de siguranță maximă. Imunizarea prin vaccinare este una din cele mai bune căi de apărare a organismului în fața diverselor tipuri de afecțiuni.

Ce este vaccinul?
 

Vaccinul este o substanță imunobiologică ce conține microorganisme inactivate sau vii (dar atenuate), care se administrează în scopul inducerii imunității (formarea de anticorpi).
La recomandarea utilizării unui vaccin, se iau în considerare riscurile impuse de afecțiunea respectivă, beneficiile vaccinării și, nu în ultimul rând, efectele adverse ale vaccinării.
De cele mai multe ori, efectele adverse sunt ușoare și tranzitorii, iar beneficiile sunt mult mai mari.

Cum se produce imunizarea în lipsa vaccinării? Fără imunizare, copilul necesită contactul cu boala pentru a dezvolta apărare, însă de aici pot decurge consecințe devastatoare.

Înainte de a intra în colectivitate, pentru a preveni transmiterea în jur a unor boli periculoase, copiii trebuie să urmeze o schemă completă de vaccinare.
Majoritatea vaccinurilor administrate în copilărie determină protecție la 85-95% din copiii vaccinați. Dacă apare expunerea la boală, copiii vaccinați se pot infecta, dar boala este mai ușoară și cu un prognostic mult mai bun.
Important: înainte de administrarea unui vaccin, doctorul are obligația de a consulta temeinic bebelușul și de a se asigura că este perfect sănătos.

Care sunt vaccinurile care se administrează la nou-născut?
 

Atât la nivel european, cât și la nivel național, există și se aplică o politică de vaccinare, care este exprimată în Calendarul național de vaccinare, elaborat de Ministerul Sănătății. În afara vaccinurilor incluse în Calendarul Național de Vaccinare, care sunt recomandate de Ministerul Sănătății și sunt asigurate gratuit, în cabinetele medicilor de familie  pot fi efectuate si vaccinurile opționale.

În România, se recomandă ca nou-născutul să fie vaccinat încă din maternitate împotriva a 2 boli: hepatita B și tuberculoza. Ulterior, vaccinurile sunt administrate de medicul de familie sau medicul pediatru, în conformitate cu reglementările la nivel național.

Hepatita B este o boală infecțioasă severă a ficatului, cauzată de virusul hepatitic B. Această boală poate fi:

  • acută – fără simptome, cu o simptomatologie ușoară sau
  • formă clinică severă – necesită spitalizare.

Virusul hepatitic B se transmite prin fluide și produse de sânge sau prin obiecte contaminate utilizate la consumatorii de droguri, tatuaje, piercing, acupunctură, instrumentar chirurgical insuficient sterilizat, puncții, dar și prin contact sexual.

Aproximativ 9 din 10 nou-născuți care contactează virusul de la mama cu hepatita B devin infectați cronic, iar 1/3 din ei pot dezvolta hepatită cronică progresivă ce poate evolua spre ciroză sau carcinoame hepatocelulare. Din acest motiv, vaccinarea nou-născutului înainte de a părăsi maternitatea este foarte importantă. Dacă mama are hepatita B, se recomandă administrarea în primele 12-24 de ore de la naștere, împreună cu vaccinul hepatitic B, a imunoglobulinei specifice hepatitei B, care ajută organismul nou-născutului să lupte împotriva virusului.

În mod obișnuit, vaccinarea împotriva hepatitei B se face la următoarele vârste:

  • în primele 24 de ore de la naștere;
  • la 2 luni;
  • la 4 luni;
  • la 11 luni.

Important: prin vaccinare, se reduce cu până la 95-98% riscul de infectare.

Tuberculoza este o infecție bacteriană, localizată cel mai des în plămâni, dar care se poate răspândi și în alte zone ale organismului.

Vaccinul se face după 48 ore de viață, la nou-născuții cu greutate mai mare de 2500 de grame.

Inocularea este strict intradermică. La locul inoculării, în 90-95% dintre cazuri, se dezvoltă o papulă (proeminență) cu diametru variabil, cu aspect de coajă de portocală, care persistă 15-30 minute. După 2-4 săptămâni papula se transformă în nodul uşor indurat, acoperit de tegumente roşii şi lucioase care abcedează. Apoi, apare o crustă înconjurată de o zonă eritematoasă (roșiatică). După câteva săptămâni, crusta se elimină, rămânând o cicatrice depigmentată, sidefie, uşor denivelată, care persistă timp de mai mulţi ani. Durata întregului ciclu evolutiv este de aproximativ 3-6 luni.

Important: vaccinarea nu împiedică infectarea, ci progresia către boală. Este, de asemenea, redus riscul de îmbolnăvire pentru formele grave de tuberculoză (meningita tuberculoasă, tuberculoza miliară).

Care sunt avantajele vaccinării?
 

Conform programelor naționale de imunizare, cele mai multe vaccinuri sunt administrate până la vârsta de 2 ani, avantajele vaccinării fiind următoarele:

  • protejează împotriva afecțiunii, prevenind dezvoltarea complicațiilor severe și decesul;
  • sunt evitate costurile tratamentului, absențele de la școală, precum și absențele de la serviciu ale unuia dintre părinți pentru îngrijirea copilului bolnav;
  • se evită transmiterea bolii de la copilul infectat, care deseori nu prezintă o simptomatologie specifică, la alte persoane.

Efectele adverse ale vaccinării sunt, de obicei,usoare sau moderate și pot fi:

  • locale, la nivelul injectării (roșeaţă, tumefacție, durere), tranzitorii;
  • generale (febră cu sau fără convulsii, modificarea stării generale), tranzitorii.

În mod normal, reacțiile adverse grave post-vaccinale sunt foarte rare, nu sunt mai severe decât boala și apar, de obicei, la copiii cu un sistem imunitar afectat, care nu au fost diagnosticați la momentul vaccinării.

Mituri despre vaccinare
 

Vaccinarea este un subiect fierbinte de discuții, implicând mai multe mituri.

  • Vaccinarea determină apariția autismului. Nu există nicio dovadă conform căreia vreun vaccin ar produce această afecțiune. Mai mult, autismul are o componentă genetică în etiologia sa.
  • Efectele adverse ale vaccinurilor sunt devastatoare. Ca orice medicament administrat, și vaccinul poate avea efecte secundare, dar accidentele majore sunt rare. Vaccinarea este contraindicată în timpul unei afecțiuni acute.
  • Copii sunt imunizați prea devreme. Dimpotrivă, administrarea vaccinului este necesară pentru a evita contactul cu o serie de boli periculoase la o vârstă timpurie.
  • Întârzierea dozelor reduce efectul preventiv. În realitate însă, este bine să temporizam vaccinarea dacă starea de sănătate nu ne permite acest lucru.

În concluzie, imunizarea este una dintre măsurile cu cele mai bune rezultate, fiind deosebit de eficientă în raport cu toate costurile aferente. Programele de vaccinare au contribuit esențial la eradicarea variolei, au redus frecvența globală a cazurilor de poliomielită cu 99% și au determinat reduceri dramatice în domeniul bolilor, handicapurilor și deceselor produse de difterie, tetanos, tuse convulsivă și rujeolă.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou