Angina pultacee sau eritemato-pultacee reprezintă una din formele clinice de manifestare și clasificare a infecțiilor acute orofaringiene. Afecțiunea este caracterizată prin prezența de depozite albe de puroi (exudat pultaceu) la nivelul amigdalelor.
Cauza anginei pultacee poate fi:
- virală – de obicei virusul Epstein-Barr;
- bacteriană - cel mai frecvent, când este determinată de streptococul beta-hemolitic de grup A, pneumococ, stafilococ.
Efectuarea unei diferențieri corecte a diferitelor forme de angină este esențială în stabilirea unei terapiei optime antimicrobiene, atât la copil cât și la adult. Întrucât streptococul beta-hemolitic grup A este cea mai frecventă bacterie care determină angina pultacee și complicațiile locale, regionale și la distanță, se vor urmări în acest articol cele mai importante aspecte practice ale infecției cu acest agent microbian.
Simptome și diagnostic
Pacienții prezintă în mod frecvent „dureri în gât“ (în general cu debut brusc), dureri severe la înghițire (odinofagie) și febră. Cefaleea, grețurile, vărsăturile și durerile abdominale pot fi prezente de asemenea.
Examenul clinic indică un eritem faringo-amigdalian tipic, de obicei cu exsudat pultaceu „în pânză” la nivelul amigdalelor palatine, durere/sensibilitate locală și mărirea de volum a ganglionilor cervicali anteriori, uneori erupție cutanată - rash scarlatiniform. Diagnosticul pozitiv al infecției orofaringiene cu streptococ beta-hemolitic grup A se realizează prin corelarea informațiilor epidemiologice, a simptomatologiei și examenului clinic cu explorările paraclinice.
Cultura produsului recoltat de la nivel faringian (cripte amigdaliene și perete posterior faringian) anterior inițierii tratamentului antibiotic constituie procedura standard de laborator pentru confirmarea microbiologică a diagnosticului clinic de faringită acută streptococică grupul A beta-hemolitic, necesitând însă un interval de 24 - 48 de ore pentru a fi „citită”. Testele de detectare rapidă a antigenului (RADT - rapid antigen detection tests) prezintă avantajul unui rezultat și tratament inițiat rapid.
Testele de sânge pun în evidență sindromul biologic inflamator cu creșterea marcată a proteinei C reactive, VSH, fibrinogenului. Determinarea titrului ASLO evaluează răspunsul imun la agresiunea streptococică și permite urmărirea în timp a riscului de apariție a complicațiilor. Valorile acestuia începe să crească din a doua săptămână de la debutul bolii; în reumatismul articular acut, un titru crescut este persistent mai mult timp fără însă a avea valoare diagnostică în absența corelării cu alte investigații specifice de laborator.
Tratament
Tratamentul anginei acute cu streptococ beta-hemolitic grup A este simptomatic și antimicrobian.
Terapia antimicrobiană este indicată la pacienții cu angină acută simptomatică, confirmată prin prezența în exsudatul faringian a streptococului beta-hemolitic grup A fie în culturi, fie prin teste rapide. În situațiile în care datele epidemiologice și tabloul clinic indică un grad înalt de suspiciune, terapia antimicrobiană poate fi inițiată până la confirmarea bacteriologică. Dacă testele de laborator nu confirmă diagnosticul de faringită streptococică grup A beta-hemolitic, se recomandă întreruperea terapiei. Inițierea precoce a terapiei antimicrobiene determină o scurtare a evoluției clinice a bolii.
Antibioticele cele mai utilizate includ:
- Penicilina și derivații săi (Ampicilina, Amoxicilina, Amoxicilina-clavulanat);
- numeroase cefalosporine (Cefuroxima, Cefpodoxima, Ceftriaxona);
- macrolide (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina);
- lincosamide (Clindamicina).
Când se alege terapia cu un antibiotic pentru o angină cu streptococ beta-hemolitic grup A, este important să fie luate în considerare eficacitatea, protecția/securitatea, spectrul antimicrobian (limitat sau larg), doza, schema de tratament, complianța și costul.
Tratamentul chirurgical - amigdalectomia poate fi luat în discuție la pacienții la care episoadele simptomatice nu au diminuat ca frecvență în timp și la care nicio explicație alternativă pentru faringitele recurente cu streptococ beta-hemolitic grup A nu este plauzibilă și se practică la 3-4 săptămâni de la episodul acut infecțios.
Complicații
Faringita acută cu streptoc beta-hemolitic grup A poate fi asociată cu complicații supurative și non-supurative.
Complicațiile supurative rezultă din extinderea infecției cu streptococ A beta-hemolitic la structurile adiacente și includ: abcesul periamigdalian, abcesul retrofaringian, limfadenita cervicală, sinuzita, otita medie și mastoidita. Antibioticoterapia a redus foarte mult frecvența acestor complicații. Reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută poststreptococică și artrita reactivă poststreptococică reprezintă sechele non-supurative ale faringitei streptococice grup A beta-hemolitic.
Reumatismul articular acut (manifestat prin artrită, cardită, coree, noduli subcutanați, eritem marginat, febră) apare după un episod de faringită streptococică grup A beta-hemolitic (de obicei după o perioadă de latență de 2-4 săptămâni). O terapie antimicrobiană adecvată instituită în cursul primelor 9 zile după debutul faringitei poate preveni această complicație. În contrast cu reumatismul articular acut, glomerulonefrita poststreptococică poate apărea după o infecție cu streptococ A beta-hemolitic fie a faringelui, fie a tegumentelor și nu pare să fie prevenită prin terapia antimicrobiană a infecției streptococice grup A beta-hemolitic din antecedente. Perioada de latență a glomerulonefritei este de aproximativ 3 săptămâni după o infecție cutanată și de 10 zile după o infecție a tractului respirator superior.
În concluzie, diagnosticul și tratamentul în angina pultacee sunt centrate pe identificarea corectă a formei clinice bacteriene, la care terapia antibacteriană este esențială, mai ales în prevenirea complicațiilor.
