Articole medicale

04.07.2018

Ce este insuficiența suprarenală?

Dr. SpiruGlandele suprarenale produc hormoni care reglează metabolismul, sistemul imun, tensiunea arterială și alte funcții esențiale. Deși foarte mici, ele au un rol esențial în supraviețuire și adaptare la condițiile schimbătoare ale mediului.

Insuficiența suprarenală poate apărea la toate vârstele, afectează ambele sexe și poate fi letală, dacă nu este identificată și tratată corespunzător. Este o afecțiune caracterizată de secreția inadecvată de glucocorticoizi, iar uneori și de mineralocorticoizi de către glandele suprarenale. De regulă, apare în mai multe situații:

  1. Ca urmare a distrugerii cortexului adrenal: în acest caz vorbim despre insuficiența suprarenală primară sau boala Addison, care este de cele mai multe ori autoimună. Alte cauze pot fi tuberculoza sau alte infecții localizate la nivelul glandei suprarenale, metastaze ale unor neoplazii sau hemoragia suprarenalei, care se poate prezenta direct cu criza adrenală, fără simptome premergătoare.
  2. Secreție insuficientă de ACTH  la nivelul glandei hipofize: astfel suprarenalele nu mai sunt stimulate să funcționeze adecvat; această condiție se numește insuficiență adrenală secundară.
  3. Secreție inadecvată de CRH la nivel hipotalamic: caz în care este vorba de insuficiența adrenală terțiară.
  4. Întreruperea bruscă a tratamentului cu corticosteroizi: este o altă cauză frecventă de insuficiență secundară, întâlnită la persoanele care utilizează medicamente pentru tratamentul altor afecțiuni, de exemplu astm bronșic, afecțiuni reumatologice, sau dermatologice.

Manifestări clinice ale insuficienței suprarenale. De cele mai multe ori semnele și simptomele se instalează lent, progresiv, fiind reprezentate de:

  • oboseală accentuată, iritabilitate și depresie;
  • scădere ponderală și scăderea apetitului;
  • melanodermie: hiperpigmentare cutanată (areole mamare, interlinii palmare, coate, genunchi) și mucoasă;
  • scăderea tensiunii arteriale, se accentuează în ortostatism și pot apărea stări lipotimice (de leșin);
  • deshidratare, hipoglicemie;
  • manifestări digestive multiple și de intensitate variabilă: dureri abdominale, greață, vărsături, diaree;
  • dureri musculare și osteo-articulare, atrofie musculară;
  • iritabilitate și depresie;
  • căderea părului și scăderea libidoului.

Alteori însă, semnele și simptomele se pot instala brusc, situație care se numește insuficiență adrenală acută sau “criză addisoniană”. În acest caz, semnele și simptomele pot să includă:

  • dureri abdominale violente, simulând un abdomen acut chirurgical;
  • durere în regiunea lombară;
  • vărsături și diaree care pot duce la deshidratare;
  • tensiune arterială scăzută;
  • pierderea stării de conștiență;
  • creșterea potasiului-hiperkaliemie și scăderea sodiului-hiponatremie.

Diagnosticul inițial se stabilește pe baza semnelor și simptomelor; ulterior este confirmat prin analize de sânge care măsoară nivelul sodiului si al potasiului, nivelul bazal hormonal sau după efectuarea unor teste de stimulare (test de stimulare la ACTH sau test la insulină).

Investigații imagistice: uneori este necesară efectuarea unui CT abdominal pentru vizualizarea glandelor suprarenale sau a altor semne care să explice secreția inadecvată. În cazul insuficienței secundare sau terțiare, poate fi necesară efectuarea unui IRM  hipotalamo-hipofizar.

Tratamentul insuficienței suprarenale implică administrarea terapiei hormonale de substituție, pentru a înlocui hormonii care nu se mai produc în mod fiziologic, adaptat fiecărei patologii. La copii, boala Addison prezintă unele particularități în ceea ce privește tratamentul și monitorizarea, având în vedere că dozele trebuie să asigure o creștere adecvată. Calcularea dozei necesare se va face în funcție de suprafața corporală.

Pacienții cu insuficiență suprarenală sunt instruiți asupra ajustării dozelor în situații de stres, traumatisme, infecții. Se recomandă purtarea unui card medical care să informeze asupra bolii și a unui kit de urgență. Monitorizarea tratamentului se face pe criterii clinice: evaluând starea generală a pacientului, măsurând greutatea corporală, tensiunea arterială și eventuale semne de supra sau sub dozaj. În situația în care etiologia bolii este autoimună, se recomandă screening periodic pentru depistarea altor boli autoimune ce se asociază în cadrul unor poliendocrinopatii autoimune: tiroidita autoimună, diabet zaharat tip 1, boala celiacă, insuficiență ovariană prematură.

Având în vedere multitudinea de semne și simptome asociate acestei patologii, cât și faptul că multe dintre acestea sunt nespecifice, se recomandă consult de specialitate pentru diagnostic și tratament adecvat.