Articole medicale

23.02.2016

Ecografia - informații utile și sfaturi pentru pregătirea copilului

Dr. Alina Sichirliev Ecografia (ultrasonografia) este o tehnică de explorare imagistică cu răspândire tot mai largă. Aceasta reprezintă o examinare care permite obținerea unor informații foarte utile pentru medic, informații care, de cele mai multe ori, completează un bilanț clinic și biochimic. Ecografia se poate practica în condiții de ambulatoriu, la pacienții cu afecțiuni acute sau cronice.

Examinarea ecografică este sensibilă, dar nespecifică. Investigația permite identificarea unui număr mare de suferințe, la nivelul unor organe și aparate. Formularea unui rezultat se bazează pe combinația dintre diferitele modificări detectate în cursul explorării și o anamneză completă a pacientului. Interpretarea imaginii ecografice trebuie să țină cont întotdeauna de tabloul clinic, de datele paraclinice, de contextul și modul în care s-a instalat afecțiunea.

Avantaje

Examinarea ecografică poate să vizualizeze majoritatea organelor parenchimatoase. Excepție fac cele aflate înapoia structurilor aerice sau osoase. Atunci când este combinată cu modul Doppler, ecografia permite obținerea de informații referitoare la viteza și sensul de deplasare a fluidelor sangvine.
Prin definiție, ecografia este o metodă de diagnostic în timp real. Caracterul dinamic al investigației face ca examinarea să fie relativ scurtă, de ordinul a 20 - 30 minute. În cursul unei astfel de explorări se pot vizualiza numeroase organe, aparținătoare a unor aparate diferite, dar a căror patologie poate fi concomitentă.
Ecografia este totodată o este o tehnică de examinare multiplanară. Spre deosebire de CT (computer tomografie) - care efectuează secțiuni transversale - în cursul investigației ecografice se pot obține o infinitate de secțiuni, sub unghiuri de abord foarte diferite.

Ultrasonografia este o metodă neinvazivă și neionizantă. Folosind ultrasunetelele ca vector de formare a imaginii, metoda ecografică nu afectează starea de sănătate a pacientului. În acest fel este posibilă reevaluarea periodică a pacientului pentru aprecierea cursului bolii sub tratament. Pentru a face examinarea mai plăcută, este ideal ca gelul de examinare să fie încălzit prealabil.

Limitări

Deși este performantă și suficient de exactă, ecografia prezintă o serie de limite care trebuie cunoscute. Explorarea ecografică este artefactogenă.
Ultrasunetele, care constituie elementul fizic ce contribuie la realizarea imaginii, prezintă particularități de propagare prin diferite tipuri de țesut. Aceste particularități conduc la apariția unor ecouri care produc imagini false sau artefacte. Identificarea acestora este esențială pentru înțelegerea imaginii normale și patologice.
Din cauza acestor ecouri se pot formula diagnostice eronate, fals positive sau fals negative. Ultrasonografia nu se poate efectua la nivelul organelor aerice (plămân) sau a celor care conțin structure osoase (craniu) cu excepția momentului când fontanela încă este deschisă. În plus, ecografia este greu de efectuat și prezintă erori numeroase în cazul pacienților supraponderali.

Pregătirea de dinainte

Pentru a realiza o examinare corectă a abdomenului, în cazul în care nu este o urgență, este indicat un repaus digestiv de minim 3 - 4 ore pentru sugari și de 8 - 12 ore pentru copiii mai mari. Factorii perturbatori ecografici sunt prezența alimentelor în stomac, golirea postprandială (după masă) a colecistului, meteorismul abdominal (balonarea).

Examinarea tractului urinar va fi efectuată cu vezica urinară în repleție. Copii mai mari vor fi hidratați corespunzător și nu vor urina câteva ore înaintea examinării. În cazul copiilor mici și a sugarilor, este uneori necesară hidratarea înainte de ecografie, efectuându-se în aceste situații examinări repetate, până la umplerea vezicii urinare.
În cazul în care se dorește observarea unor reziduuri vezicale patologice, ecografia se va realiza atât înainte, cât și după urinare.

Desfășurarea ecografiei

Poziția pacientului trebuie să permită accesul rapid și facil la regiunea de interes. În cazul ecografiei abdominale, pacientul este așezat în decubit dorsal (întins pe spate). Pentru examinarea splinei sau a rinichiului, sunt utile pozițiile de decubit lateral (pe o parte) sau procubit (pe burtă). Pe parcursul examinării, poziția pacientului se poate modifica ori de câte ori este nevoie.

De asemenea, schimbarea poziției de examinare mai poate fi utilă pentru punerea în evidență a mobilității unor structuri vizualizate, cum ar fi de exemplu un calcul biliar sau vezical urinar. În cazul ecografiei transfontanelare, examinarea copilului se face în poziție verticală, cu capul bine imobilizat de mamă. Sedarea nu este în mod obișnuit necesară, un biberon cu lapte sau cu ceai sunt suficiente pentru asigurarea liniștii sugarului.
În cazul în care părinții au neclarități privind pregătirea copilului înaintea unei examinări ecografice, este recomandat să se consulte înainte de programare cu medicul pediatru.