Osteoporoza este o boală scheletică sistemică, caracterizată prin scăderea masei osoase, alterarea microarhitecturii ţesutului osos, şi, prin urmare, creşterea riscului de fractură. Oasele devin din ce în ce mai subţiri, cu interiorul moale şi poros, de unde şi numele bolii. În aceste condiţii, o fractură se produce chiar şi atunci când osul este supus unui traumatism minim, de exemplu o alunecare în casă ori pe gheaţă, cele mai grave fiind fracturile de bazin, de coloană vertebrală sau de şold.
Printre principalii factori de risc ai osteoporozei se numără: vârsta peste 65 ani, fracturi anterioare, menopauza precoce (sub 45 de ani, prematură sau indusă chirurgical), subponderabilitatea, aport scăzut de calciu, fumatul, consumul excesiv de cafea şi alcool, sedentarismul, tratamente îndelungate cu anumite medicamente (ex. cortizonice, diuretice, anticoagulante), unele afecţiuni asociate (reumatismale inflamatorii, endocrine, metabolice, digestive, genetice etc). Factorii ereditari incriminaţi în osteoporoză se referă la sexul feminin, rasa caucaziană, constituţia subţire.
În lipsa unei depistări precoce, boala evoluează timp îndelungat în mod silenţios, fără semne clinice, până la vârsta de 60-65 ani, debutând prin apariţia complicaţiilor: fracturi (cele mai frecvente: încheietura mâinii, şold, tasări vertebrale) asociate cu dureri cronice, deformări, scădere în înălţime şi anchiloze. Aceste consecinţe, odată instalate, cauzează o serie de handicapuri severe, iar procesul recuperator este incomplet, de lungă durată şi dificil.
Cea mai folosită metodă şi, totodată cea mai fidelă pentru diagnosticul osteoporozei, este osteodensitometria (DXA – Absorbtiometria Duală cu Raze X). Explorarea folosește raze X în cantităţi foarte mici, de densităţi diferite, ce străbat osul, permiţând aprecierea gradului de reducere a densităţii osoase; este nedureroasă, neinvazivă, rapidă şi se poate efectua la mai multe niveluri, cel mai frecvent la nivelul şoldului, coloanei vertebrale lombare şi antebraţului. De asemenea, examinarea osteodensitometrică permite evaluarea compoziţiei corpului prin scanarea întregului corp (TOTAL BODY), cuantificându-se astfel densitatea minerală osoasă, ţesutul adipos şi ţesutul slab.
La Arcadia, explorarea se realizează cu sistemul Explorer™, cel mai nou dintre osteodensitometrele HOLOGIC şi unul din cele mai performante, bazat pe utilizarea tehnologiei OnePass™ ce permite, printr-o singură scanare liniară, obţinerea unor imagini de o calitate deosebită. În plus, aparatul oferă o stabilitate excelentă, eliminând erorile şi imaginile distorsionate ce apar în cazul tehnicilor rectiliniare. Pe lângă cuantificarea densităţii minerale osoase (BMD) la nivelul diverselor situsuri şi estimarea riscului de fractură, osteodensitometrul Explorer este capabil să analizeze compoziţia corporală totală sau în diverse regiuni și să măsoare statusul osos periprotetic (din vecinătatea unei proteze de șold, de exemplu), oferind informaţii asupra viabilității implantului. Alte două proprietăţi esenţiale ale acestui osteodensitometru sunt scanarea IVA (Instant Vertebral Assessment) şi Morfometria Cantitativă (QM- Quantitative Morphometry). IVA evaluează cantitativ deformările vertebrale şi permite, de asemenea, vizualizarea calcificărilor aortice abdominale. QM apreciază forma vertebrelor, calculând înălţimea corpilor vertebrali.
Osteodensitometrul Explorer are aplicabilitate şi în domeniul pediatric.
Trebuie să reţinem că osteoporoza este o boală care poate fi tratată dar, mai ales, care poate fi prevenită cu succes. Cu cât boala este depistată mai devreme, într-o fază incipientă, cu atât eficienţa terapeutică va fi mai mare.
Osteoporoza este o problemă de „graniţă” între reumatologie, endocrinologie, recuperare medicală, ginecologie, medicină internă, geriatrie, ortopedie şi necesită obligatoriu un examen clinic, unul de laborator și o evaluare osteodensitometrică.
În afara unor patologii specifice ale adultului sau copilului, osteodensitometria se recomandă tuturor femeilor după instalarea menopauzei, iar frecvenţa optimă a controlului ulterior este stabilită de către medicul specialist.
