Pneumonia – diagnostic și tratament

O infecție a căilor aeriene inferioare generată de microorganisme (virusuri, bacterii, fungi), pneumonia poate afecta persoane de orice vârstă, dar este mai gravă la copiii mici și adulții de peste 65 ani, fumători, la cei cu imunitate scăzută și cu afecțiuni preexistente pulmonare, cardiace, hepatice, diabet zaharat etc.

Factori de risc
 

Factorii de risc în apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni sunt:

• vârstele extreme – copiii mici și persoanele peste 65 ani;
• fumatul, alcoolismul, consumul de droguri (în special administrate injectabil);
• malnutriție – prin boli existente sau la cazuri sociale cu lipsa accesului la hrană;
• boli pulmonare preexistente – mucoviscidoza, astmul bronșic, bronhopneumopatia obstructivă cronică, bronsiectazii, sechestrație pulmonară, chist bronhogenic congenital;
• alte boli cronice – diabet zaharat, boli cardiace, renale, hepatice etc.;
• sistem imunitar scăzut – infecție HIV, transplant de organe, chimioterapie pentru diverse cancere, tratament imunosupresor pentru boli autoimune (ex. lupus eritematos sistemic);
• dificultatea de a tuși – survenită în caz de accident vascular cerebral, sedare medicamentoasă sau prin consum exagerat de alcool;
• rezidența în colectivități – azil de bătrâni, cămine spital sau alte instituții de îngrijire;
• infecție recentă de tract respirator superior, incluzând și gripa.

Căi de transmitere
 

Pneumonia este o afecțiune contagioasă. Căile prin care această afecțiune se transmite sunt:

• aspirația în bronhii a microorganismelor care colonizează orofaringele – favorizată de tulburări de deglutiție (înghițire), intubație orotraheală, anestezie generală, accidente vasculare cerebrale, crize epileptice, intoxicație alcoolică acută;
• pe cale aeriană – prin strănut sau tuse se răspândesc secreții fine cu microbi de la persoanele bolnave, care pot fi inhalate de persoanele din jur;
• pe cale hematogenă – infecții de cateter intravascular, administrare intravenoasă de droguri sau infecții severe cu alte sedii (ex. endocardita – infecția în interiorul inimii), care se răspândesc prin sânge la alte organe, inclusiv la nivelul plămânilor;
• prin inoculare directă (foarte rar) – prin traumatism local de tip înjunghiere sau prin propagarea infecției de la focare adiacente.

Care sunt simptomele pneumoniei?
 

Debutul acestei afecțiuni este acut, cu febră înaltă, de peste 38 grade Celsius, frisoane, tuse productivă cu expectorație colorată galben sau verde, uneori ruginie, cu dureri toracice care corespund zonei pulmonare afectate, dificultate respiratorie însoțită de polipnee (frecvență respiratorie crescută), direct proporțională cu extensia pneumoniei, tahicardie (puls rapid), stare generală alterată, cu inapetență, fatigabilitate, uneori cu tulburări ale statusului mental de tip confuzie, gândire neclară. La persoanele în vârstă, febra poate lipsi.

Metode de diagnostic
 

În diagnosticarea pneumoniei, sunt utile următoarele investigații radioimagistice și de laborator:

• radiografia toracică – metodă rapidă și utilă pentru confirmarea diagnosticului;
• computer tomografia toracică – în situații dificile de diagnostic sau în caz de complicații;
• examen de spută – proba de spută trebuie colectată prin tuse profundă și are rolul să identifice bacteria implicată și antibioticele la care există sensibilitate (antibiograma). Nu se efectuează întotdeauna, dar este obligatorie pentru persoanele care necesită internare;
• teste sangvine – hemoleucograma (creșterea leucocitelor), sindrom inflamator cu creșterea VSH, fibrinogenului și proteinei C reactive;
• hemocultura – când există suspiciune de răspândire a infecției pulmonare în sânge (bacteriemie), se recoltează proba de sânge din venă și se efectuează cultura sângelui pentru a identifica bacteria și pentru a ghida utilizarea antibioticului;
• măsurarea nivelului oxigenului din sânge cu ajutorul saturometrului sau prin puncție arterială – cu cât pneumonia este mai severă, cu atât nivelul oxigenului este mai mic și trebuie monitorizat până la normalizare;
• bronhoscopia – în cazurile de pneumonie cu evoluție nefavorabilă, în ciuda tratamentului corect efectuat cu antibiotic; are scopul de a identifica cauze rare ale pneumoniei (ex. tumori bronșice benigne, maligne, carcinoid sau corp străin inhalat în bronhii) și de a recolta secreții sau biopsie bronșică. 

Tratamentul pneumoniei
 

Tratamentul etiologic se face numai la recomandarea și conform prescripțiilor medicului (antibiotice, simptomatice) care, în funcție de severitate, va stabili locul unde va fi urmat tratamentul: la domiciliu, în spital sau la Secția de Terapie Intensivă.

Tratamentul adjuvant recomandat constă în hidratare, antitusive, oxigen, ventilație asistată (acolo unde este cazul).

Evoluție, complicații, profilaxie
 

Evoluția inițială, din primele 3 - 5 zile este esențială pentru a aprecia eficiența tratamentului. Dacă diagnosticul este corect, evoluția este favorabilă, cu remiterea simptomatologiei de debut.

Complicațiile pneumoniei sunt multiple.

• Revărsat pleural/pleurezie – acumulare de lichid în spațiul pleural dintre plămân și coaste. Lichidul pleural fie se resoarbe sub tratament medicamentos, fie se infectează cu bacterii provenite din zona pneumoniei și apare empiemul pleural (puroi pleural) care trebuie drenat chirurgical cu ajutorul unui tub de dren.

• Abcesul pulmonar – pneumonia se transformă într-o colecție de puroi, cu necroza țesutului pulmonar, care se elimină prin bronhia aferentă și rezultă o cavitate („gaură”)  pulmonară, care se vindecă cu tratament antibiotic prelungit și, rar, poate necesita îndepărtare chirurgicală.

• Alte complicații (baceriemie, insuficiență respiratorie sau chiar deces) sunt mult mai rare și apar în condițiile de deprimare a sistemului imunitar, boli cronice etc.

Profilaxie
 

Vaccinarea cu vaccin antigripal și vaccin antipneumococic sunt măsuri de prevenție a pneumoniei.
Măsurile de limitare a răspândirii infecției sunt: spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, limitarea contactului apropiat al bolnavului cu membrii familiei, purtarea de mască facială sau acoperirea nasului și a gurii în timpul strănutului și al tusei, pentru a evita răspândirea secrețiilor în aer.

Pneumonia este o afecțiune gravă, dar cu prognostic favorabil dacă este diagnosticată la timp și tratată de medicul pneumolog.