Sindromul de malabsorbție și diareea cronică la copil

Copiii cu vârsta sub 3 ani prezintă (în medie) 3 - 4 episoade de diaree pe an, aceasta fiind și principala cauză de spitalizare la această vârstă.  Tocmai pentru că episoadele diareice sunt o prezență constantă  în evoluția copiilor noștri, adesea nu li se mai acordă importanța cuvenită.

Noțiunea de diaree privește mai degrabă consistența scaunelor decât numărul lor. În cazul copiilor de peste 4 ani ce prezintă mai mult de 3 scaune de consistență  moale sau apoasă în 24 de ore, se poate vorbi deja despre diaree. La copiii mici, diagnosticul de diaree este mai dificil de stabilit, întrucât aceștia au în mod firesc mai multe scaune pe zi. De aceea, se consideră că un volum al scaunului de peste 10ml/kg/zi are semnificația de diaree în cazul acestora.

O diaree care persistă peste două săptămâni  poate fi încadrată ca diaree cronică.
Adesea, se intâmplă ca 2 - 3 scaune apoase pe zi să nu alarmeze părinții, cu atât mai mult dacă nu sunt însoțite de dureri abdominale semnificative, vărsături abundente sau refuzul alimentației. Totuși, aceste simptome „banale” , cu care părinții se obișnuiesc , determină tulburări digestive și de absorbție care duc, în final, la falimentul creșterii (dezvoltare încetinită).
Ajungem astfel la o situație tipică: părinții se prezintă pentru alte probleme de sănătate, iar în cadrul discuției cu medicul, părinții amintesc că cel mic „se strică des la burtă”, „nu prea are poftă de mancare”, „mănâncă un pic și apoi zice că nu mai poate sau că îi este greață”, „spune mereu că-l doare burta”, „mereu a fost mai slăbuț”, „mănâncă foarte bine dar nu se pune pe dânsul”, „așa este el, agitat/apatic”, „face scaune nedigerate, dar mănâncă foarte bine și nu m-am alarmat” și exemplele pot continua.
Toate aceste remarci aparent obișnuite au cel mai adesea ca substrat o diaree cronică asociată cu un sindrom de malabsorbție care, în timp, contribuie la apariția unor carențe nutritive și are urmări asupra stării sale de sănătate.

Determinarea cauzei diareei printr-o abordare sistematică este esențială pentru instituirea tratamentului și pentru un prognostic favorabil. Cel mai adesea, la baza diareei cronice stă o infecție intestinală. Ca și în constipația cronică funcțională, și în cazul bolii diareice cronice se creează un cerc vicios. Malnutriția este un factor determinant important pentru diareea cronică, asociindu-se cu distrucții la nivelul mucoasei  intestinale și atrofii ale vilozităților intestinale.
Aceste modificări  produc tulburări ale digestiei și absorbției  alimentelor. Altfel spus, deși copilul primește alimente, acestea nu-l hrănesc.

Alte cauze ale diareei cronice pot fi: enteropatiile autoimune, bolile inflamatorii intestinale a căror incidență este în creștere. Tratamentul  diareei cronice cuprinde reabilitarea nutrițională, regimul de excludere al anumitor alimente, măsuri generale de susținere și tratament medicamentos. Intestinul afectat de diareea cronică are un beneficiu categoric de la măsurile dietetice, atât în ceea ce privește funcțiile intestinale cât și răspunsul imun și starea de bine a pacientului. Majoritatea infecțiilor intestinale induc deficiența secundară de lactază prin agresiunea asupra polului apical al celulelor ce căptușesc intestinal subțire.
De aceea, majoritatea copiilor cu diaree cronică prezintă ameliorări  de pe urma unui regim fără lactoză.

Regimul de excludere vizează enteropatiile alergice, dintre care cele mai frecvente sunt alergia la proteinele laptelui de vacă și alergia la soia, în care se impune eliminarea din dietă a alimentului incriminat. Micronutrienții, vitaminele, antibioticele (în cazul infecției intestinale), medicamentele care scad pierderile de lichide și promovează refacerea mucoasei afectate sunt alte mijloace utile în tratamentul diareei cronice.

Tratamentul diareei cronice este complex și de durată. Prezentarea din timp la medic, precum și urmărirea evoluției bolii sub supraveghere medicală reduc impactul asupra stării de sănătate și grăbesc vindecarea.  Prin urmare, orice disconfort abdominal persistent, orice diaree care nu se vindecă complet în 7 zile, orice deficit de creștere de cauză neprecizată trebuie să beneficieze de consult și urmărire medicală.
În felul acesta, se evită cronicizarea bolii și afectarea calității vieții întregii familii.