Articole medicale

06.06.2012

Vaccinul – cel mai bun prieten al omului

Dr. Constantin Rusu

Medic specialist Medicină internă

Întâmplarea se petrece pe un forum medical. O mamă urmează să își vaccineze copiii. Nu este sigură dacă e o idee bună. Cere un sfat. Îl primește imediat de la cineva, foarte dispus să sară în ajutor, mai puțin dispus să-și dezvăluie și numele.
Acesta (aceasta?) îi expune toate motivele pentru care n-ar trebui să facă pasul cu vaccinarea. Printre ele: vaccinurile sunt toxice („conțin cel puțin trei substanțe care fac daune mari, în special la creier și la nervi”); vaccinurile nu au nici un efect („vaccinul de hepatită este unul din cele mai inutile”); vaccinurile sunt o găselniță a medicilor și a companiilor farmaceutice pentru a-și umple buzunarele. Și, ca să adauge greutate argumentelor, mărturisește că a refuzat vaccinarea propriilor copii.
Mama mulțumește pentru sfat și promite că va ține seama de el.


VaccinulAstfel de întâmplări se petrec probabil pe multe alte forumuri, ceea ce e destul de întristător pentru oamenii în halate albe, și nu pentru că o boicotare a vaccinărilor ne-ar lăsa - pe medici și pe colegii farmaciști - pe drumuri. Dacă nu ar suna cam cinic, aș îndrăzni să spun că dimpotrivă. Dar când auzi două mame negociind sănătatea copiilor lor ca la piață, ceva nu-i cu siguranță în regulă.

Atunci când ne hotărâm să vedem un film sau să citim o carte, e firesc să ne bizuim pe părerea prietenilor. Când hotărârea privește sănătatea noastră și a copiilor noștri, sfaturile celor din jur, oricât de bine intenționate ar fi, trebuie să lase locul argumentelor obiective, verificate de zeci de ani de experiență și practică medicală.
A pune recomandarea unui medic pe același plan sau mai jos decât părerea unui vecin de scară mi se pare semnul unei grave deteriorări în stofa noastră socială.

Fără a intra în detalii de specialitate, aș avea următoarele lucruri de spus celor două mame:
Închipuiți-vă că nașterea copiilor dumneavoastră s-ar fi petrecut înainte de introducerea pe scară largă a vaccinării. Șansele ar fi fost foarte mari să vă alăturați celorlalte milioane de părinti ai căror copii fie nu au apucat niciodată să-și serbeze primii ani de viață, fie au rămas să poarte, pentrul tot restul vieții, sechelele devastatoare ale unor boli astăzi eradicate.

Aveți dreptate să fiți îngrijorate de „presa proastă” creată în jurul vaccinurilor. În decursul timpului, au apărut inclusiv numeroase articole pseudo-științifice, infirmate apoi de specialiști și retrase de autorii lor, care susțineau în mod eronat ideea „vaccinurilor periculoase” - vezi legătura, contracarată ulterior cu probe zdrobitoare, între vaccinuri și autism. Tuturor acestor spaime le-aș opune evidența: vaccinurile au în spate zeci de ani de studii, iar miliarde de oameni le-au folosit în decursul timpului, evitând boli catastrofale. Numeroase țări ale lumii fructifică la maximum bugetele de sănătate și își eficientizează costurile sociale, eradicând complet, prin vaccinarea populației, boli altădată extrem de costisitoare pentru comunitate.
Cum ar arăta astăzi cazuisitica din spitale și cu ce molime ne-am lupta, dacă nu ar fi apărut vaccinurile care le-au făcut să dispară?

Vaccinurile, ca toate medicamentele, au efecte secundare. Iată de ce trebuie administrate sub supravegherea și cu recomandarea medicului. A condamna însă vaccinurile, in corpore, doar pentru că există și riscuri în utilizarea lor, ar fi echivalent cu decizia bizară de a nu mai lua nici un medicament sau cu cea la fel de ciudată de a nu mai ieși din casă, pentru că ne temem să nu ne lovească o mașină...