Articole medicale

02.12.2019

Cui i-e frică de statine?

Dr. Constantin Rusu

Medic specialist Medicină internă

Rândurile de față își propun să aducă un strop de lumină în veșnic încurcata problema a efectelor secundare ale medicamentelor. Până unde putem forța balanța, foarte delicată, între beneficiu și risc?
În seara asta, în lumina orbitoare a reflectoarelor… statinele, o clasă de medicamente larg folosită pentru tratamentul colesterolului crescut.
Daca stau bine și mă gândesc, puține clase de medicamente au reușit „performanța” de a se impune în conștiința publică mai curând prin ipoteticele efecte secundare decât prin beneficiile certe asupra sănatății cardiovasculare. O dovadă în plus că știrile proaste (chiar neverificate) fac rating mult mai mare decât un adevar banal. Iar adevarul, în cazul statinelor, e cât se poate de simplu: administrate corect, aceste medicamente salvează vieți.

Gandiți-vă că la ora actuală, la nivel planetar, cele mai multe decese au la origine boala cardiovasculară, o boală perfidă, cu manifestări proteice (de la niște aparent inocente dureri în piept până la moartea subită). Ma tem că trăim într-o epocă în care până și moartea a devenit foarte sofisticată. Dacă până acum câteva secole, la nivel global, moartea avea simplitatea evoluției naturale a unei boli infecțioase (de ordinul zilelor sau săptămânilor), astăzi ea este punctul final al unei boli cu evoluție tacută, întinsă pe zeci de ani.
Imaginați-vă boala cardiovasculară sub forma unei oale așezate pe foc, în vederea gătirii unei tocănițe. Așa cum pentru a obține o tocăniță gustoasă e nevoie de ingrediente potrivite și de un anumit timp de coacere, la fel și producerea bolii cardiovasculare necesită ingrediente și timp. Ingredientele majore pentru această tocaniță din care nu doresc nimănui sa guste sunt fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și colesterolul crescut în sânge. Lăsate la foc potrivit un timp suficient (de obicei zeci de ani), din ele iau naștere angina pectorală, infarctul de miocard, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral sau moartea subită cardiacă.
Ei bine, statinele își bagă nasul în această oala în fierbere și încearcă să saboteze procesul de combinare a ingredientelor. Chiar dacă efectul lor nu este imediat vizibil precum cel al analgezicelor, trebuie să ne gândim că fiecare Crăciun pe care un pacient hipertensiv, cu diabet zaharat și hipercolesterolemie îl petrece sănătos, alături de ai săi, se datorează, în parte, și tratamentului cu statine.
În aceste condiții e dificil să ne imaginam că există oameni dispuși să pună în balanță aceste beneficii cu o serie de prezumtive efecte adverse.

Mai întâi, niciun medicament nu este lipsit de efecte adverse, de la banalul paracetamol la chimioterapice. Nu rareori combinarea produselor de răceală, pe bază de paracetamol, a dus la insuficiențe hepatice fulminante, letale în absența transplantului de ficat. Cu toate acestea, mulți dintre noi își asumă cu dezinvoltură acest risc decât să lase o răceala „netratată”.
Fie vorba între noi, toate „poțiunile” de răceală nu modifică deloc evoluția naturală a bolii; o fac, e drept, mai suportabilă, dar cu riscul unor efecte adverse reale, care nu par să impresioneze, totuși, pe nimeni.

Când vine vorba însă de statine, ni se trezește brusc instinctul de conservare. Citim prospectul de câteva ori, întârziind, cu ochii cât cepele, la rubrica „efecte adverse foarte rare”. Dacă mai avem curiozitatea să răsfoim și câteva pagini de net concluzia e clară: statinele nu sunt altceva decât niște vaccinuri deghizate, pe care industria farmaceutică („mână în mână cu doctorii, firește”) încearcă să ni le bage pe gât ca să ne distrugă ficatul și creierul.
La atâta presă proastă adunată în jurul statinelor, orice tentativă de discuție calmă, cu probele pe masă, pare zadarnică.
Dar cum asta nu ne-a împiedicat niciodată, eu zic să tragem aer adânc în piept, să sorbim puțin ceai de sunătoare și să luam lucrurile pe rând.

Mai întâi, legenda că statinele atacă ficatul. Hepatitele medicamentoase sunt o realitate și, în principiu, orice medicament poate declanșa reactii hepatice. Din acest punct de vedere, statinele nu sunt deloc mai nocive decât alte clase medicamentoase (capul de listă, aici, fiind ocupat de antibiotice, pe care mulți le consumă, nestingheriți, pe post de medicamente de scăzut febra). Pentru că cele mai multe medicamente sunt metabolizate de ficat, e de așteptat ca, uneori, lucrurile să scape de sub control. Cel mai frecvent e vorba de ușoare creșteri reversibile în sânge ale unor substanțe numite transaminaze, fără o afectare propriu-zisă a funcției ficatului. Cum spuneam, statinele nu produc hepatita mai frecvent decât alte medicamente. Ceea ce este specific statinelor, însă, este acțiunea de permeabilizare a membranei celulei hepatice, ceea ce nu e același lucru cu hepatita. Hepatita presupune distrugerea membranei celulare printr-un mecanism de obicei imun și deversarea în sânge a conținutului celular. Statinele nu distrug membrana celulelor ficatului; o fac doar ceva mai permeabilă ca urmare a mecanismului lor de acțiune. Întrucât ingredientul principal al membranei celulare este colesterolul, orice medicament care interferă cu sinteza colesterolului (așa cum e cazul statinelor) va modifica proprietățile membranei, dar fără a o distruge. În consecință, anumite substanțe din interiorul celulei hepatice (TGP și TGO) vor ajunge mai ușor în sânge, alarmând, inutil, pacienții. Aceste creșteri nu echivalează cu un proces de distrugere a ficatului, așa cum se întâmplă în hepatite. De altfel, studii efectuate cu statine administrate pacienților cu boli hepatice avansate (ciroză) nu au constatat vreo înrăutățire a evoluției bolii.
Prin urmare, dacă există indicații medicale clare pentru statine, creșteri moderate ale transaminazelor n-ar trebui să constituie un impediment pentru inițierea tratamentului. Evident, dacă pe parcursul tratamentului apar semne și simptome de boală hepatică, tratamentul trebuie întrerupt și reevaluat, dar acest lucru este valabil pentru orice tratament medicamentos.

O altă temere legată de statine privește creșterea riscului de demență. Cel mai recent studiu efectuat pe un număr de peste 1000 de pacienți, urmăriți pe o perioadă de peste 6 ani a arătat nu numai că statinele nu cresc acest risc ci, dimpotrivă, încetinesc ritmul declinului cognitiv.
În aceeași zonă a efectelor neurologice ale statinelor se înscrie și studiul TST (Treat Stroke to Target), în care scăderea colesterolului „rău” (LDL) sub 70 mg/dL (cu mult sub limita considerată optimă) reduce recurența accidentelor vasculare. Trebuie spus că acest studiu a reușit să doboare două mituri dintr-o lovitură: ideea ca scăderea colesterolului ar afecta negativ creierul și aceea că ar exista o limită inferioară „de siguranță” a scăderii colesterolului, sub care e bine să nu ne aventuram.

În eventualitatea că mai există persoane care cred că statinele provoaca cancer, se cuvine să le aducem la cunoștință faptul că studiile declanșate de această temere au dus la concluzii neașteptate: singura legătură dintre statine și cancer este scăderea incidenței anumitor tipuri de cancer (cum ar fi cel de prostată).

Am lăsat la sfârșit asocierea statine/diabet zaharat. Este singura care, statistic vorbind, are oarecare consistență. Ceea ce nu înseamnă că statinele produc diabet oamenilor sănătoși. E vorba de pacienți aflați deja în stadiul de pre-diabet a căror evoluție spre diabet ar fi grabită de statine.
În aceste cazuri n-ar trebui să pierdem din vedere faptul că pacienții cu pre-diabet au, de obicei, un risc cardiovascular comparabil cu al diabeticilor, astfel încât, judecând pe ansamblu, beneficiul în termeni de protecție cardiovasculară oferit de statine contrabalansează eventuala accelerare a evoluției spre diabet.

Singurul efect secundar real pe care îl putem atribui tratamentului cu statine sunt durerile musculare. Este un efect reversibil la întreruperea tratamentului și poate fi prevenit fie prin reducerea dozei, fie printr-o schema de administrare alternativă.

În concluzie, punând în balanță efectele benefice pe termen lung ale statinelor și cele câteva efecte secundare (cele mai multe nesemnificative clinic), vă las pe dumneavoastră să hotărâți ce este mai preferabil: sănătos și activ până la adânci bătrâneți (dar cu analize de ficat ușor modificate) sau într-un scaun cu rotile (dar cu analize de sânge impecabile).

Powered by Froala Editor