Articole medicale

06.12.2017

De Crăciun, povești cu Oamenii Arcadia

Relația medic-pacient este una specială, deschisă, caracterizată de profesionalism, dar și de emoție sinceră. Ați fost în cabinetele lor din cadrul Rețelei Medicale Arcadia. Au fost aproape de voi, v-au ascultat, v-au diagnosticat și v-au tratat. E timpul să-i cunoașteți așa cum sunt – Oamenii Arcadia vă povestesc o amintire pe care o asociază cu sarbătorile de iarnă.

„Era o noapte frumoasă de Ajun de Crăciun, cu multă zăpadă, în urmă cu cațiva ani buni…
Au venit pe lume în acea noapte 3 copii superbi: 2 băieți și o fetiță. Primul băiețel a fost născut natural, a luat nota 10, era viguros și sănătos, astfel încât, după tăierea cordonului ombilical, l-am așezat pe abdomenul mamei și a știut să se cațere singur, să apuce sânul mamei și să primescă cu poftă și forță primul lui prânz.
Ceilalți 2 copii de care vă povestesc s-au născut în același timp: o fetiță superbă și cuminte și un băiețel puternic și încruntat. I-am așezat alături, pe masa radiantă, pentru a le supraveghea adaptarea la noua viață. I-am găsit față în față, lingându-și cu drag năsucul unul altuia, bucuroși amândoi și frumoși.

Am trăit cu mare emoție și am lăcrimat de bucurie în acel Ajun de Crăciun, alături de mamele care primiseră cele 3 daruri fără de preț: Cristian, Cristina Ștefania și Cristi. Și acum, când îmi amintesc, retrăiesc cu plăcere acele clipe, de parcă ar fi fost ieri…”
Dr. Codruța Iliescu, medic primar Pediatrie, Coordonator Centrul de Pediatrie Arcadia


„Crăciunul e pentru mine cea mai frumoasă sărbatoare din an. Mirosul de brad, fulgii de nea, luminițele orașului, dar, mai ales, zâmbetul și bucuria din ochii Marei atunci când găsește cadourile de la Moșu' ne fac în fiecare an mai fericiți și mai buni. Anul trecut, însă, Moșul ne-a adus un dar neprețuit, pe micuța Natalia. Îți mulțumim, Moș Crăciun, pentru încă o minune în viața noastră!” 
Dr. Roxana Irimia, medic primar Gastroenterologie


„Pentru mine, un Crăciun cu adevărat special a fost în urmă cu 5 ani – primul Crăciun împreună cu fiica mea cea mare. A fost o perioadă plină de aventuri, cu naștere prematură și internare pentru o lună în secția de neonatologie. În final, totul a decurs bine. În seara de Ajun, Moșul îi aducea fetiței noastre primii ei cercei. Practic, noi îi puneam cercelușii cu 4 - 5 zile înainte de ziua în care ar fi trebuit să se nască la termen.”
Dr. Ionuț Hănțăscu, medic primar ORL


„După vreo jumătate de oră de cotrobăit prin memorie, îmi dau seama că cele mai multe amintiri legate de Crăciun sunt, vrând-nevrând, medicale. E, probabil, un semn că n-ar fi rău să-mi mai iau, din când în când, o vacanță.
O bună bucată de timp, ca medic rezident, ideea de Crăciun s-a suprapus ideii de gardă. Cât despre cadoul de sub brad, cel care mi-a umplut cel mai mult inima de bucurie a fost prima cardioversie reușită.

Primul Crăciun la Arcadia a fost nespus de liniștit. Totuși, deși nu mai lucram în regim de urgență, ultima consultație din Ajunul Crăciunului era, invariabil, o urgență. Nu mai am nicio îndoială că există un duh al urgențelor de Ajun, înrudit (sau același?) cu duhul urgențelor de vineri, care urăște din suflet ideea de Crăciun (sau week-end) în familie.
Dar Crăciunul în Arcadia a venit și cu alte provocări: sfaturile medicale pentru masa de Crăciun. Sunt, în continuare, convins că, dintre puținii pacienți pe care îi câștigasem ca prieteni, cel puțin jumătate mi-au purtat pică după ce mi-au citit sfaturile. Pe bună dreptate. Nu-i politicos să-i dai omului peste mână când vrea să se delecteze cu sarmaua la care a visat tot anul.

Ei, dar ne-am întins cam mult cu amintirile. Nu de alta dar, iată, vin colindătorii și nu se cade să-i primim cu mâna goală. Promit că și anul acesta voi închide ochii la micile excese culinare. Cu o singură condiție: cât mai puține urgențe de Ajun.”
Dr. Constantin Rusu, medic specialist Medicină internă, Coordonator Departament Specialități medicale


„Povestea mea, pe care am ales să vi-o împărtășesc astăzi, este despre emoție, destin și credința în visuri.
În 2009 mă aflam în fața unei provocări pe care am acceptat-o din tot sufletul și fără niciun regret: plecam din fruntea unei secții de Pneumologie, pe care am creat-o, spre un proiect care m-a făcut să cred că sistemul de sănătate poate fi altfel, așa cum simțeam că trebuie să fie.
Am acceptat provocarea deciziei singur. Nu am cerut sfaturi, dar am împărtășit proiectul celui mai bun prieten al meu, medic plecat în 1987 în Statele Unite, în aceeași căutare în care, iată, mă regăseam și eu în 2009. Cu emoție și entuziasm derulam împreună visul noului Centru Medical, planurile de organizare și de activitate pe care le gândeam deja.

Peste puțin timp, întors în România și deja implicat în activitatea medicală de la Arcadia, primesc un telefon de la cel mai bun prieten al meu, medicul de care vă vorbeam. Mă anunța că mama lui fusese diagnosticată cu cancer gastric și că singurul loc din România unde se gândea că poate fi tratată era Arcadia. Eram emoționat și responsabilizat. Era practic un examen la care eram supus, un examen pe care îl acceptam cu încredere. Prietenul meu, omul la care țin cel mai mult, avea încredere în visul meu, transformat de curând în realitate. Încrederea lui în mine se transferase astfel în încrederea lui în Arcadia, locul unde am ales să-mi continui cariera medicală și să răspund deschis provocărilor.

Am avut emoții mari, mai mari decât acelea pe care le-am trăit când se năștea fiul meu – era prima intervenție complexă din cadrul Spitalului Arcadia. Îmi amintesc acum cu plăcere toate detaliile: intervenția propriu-zisă, spitalizarea, evoluția post-operatorie, bucuria reușitei și satisfacția concretizării unui vis. Am trăit toate aceste emoții împreună cu prietenul meu, venit să fie alături de mama lui. Și știți ce m-a bucurat și mai mult? Faptul că, după ce a văzut Spitalul și Policlinica Arcadia, mi-a spus chiar așa: «Știi? Dacă ar fi existat așa un sistem în 1987, nu aș mai fi plecat în Statele Unite. Am fi fost colegi aici, la Arcadia». A fost cea mai frumoasă subliniere a credinței pe care o am și pe care îmi doresc să vi-o împărtășesc acum, la final de an: dacă crezi cu tot sufletul în visurile pe care le ai, este imposibil să nu se realizeze.
Dr. Sorin Nistor, medic primar Pneumologie, Director Medical Arcadia


„Ieri au căzut primii fulgi... Am întins mâna să prind unul. O fracțiune de secundă și palma mi s-a umezit puțin, iar fulgul nu mai era... M-a cuprins un amestec ciudat de sentimente: bucurie și regret. Am simțit atingerea sfioasă și plăcută și imediat am avut nostalgia faptului că deja i-a trecut vremea...

Fără să vreau, mi-a revenit în minte o temă de reflecție foarte dragă mie: miracolul nașterii și acest Univers greu de descifrat, care este nou-născutul. M-a impresionat de fiecare dată faptul că cea mai minunată creație de pe Pământ este atât de fragilă și, în același timp, surprinzător de viguroasă.

Cu fiecare nou-născut am simțit că reîncep viața de la zero și, pentru câteva clipe, am uitat cu totul de mine. Deci, ce putere fantastică are acest mic omuleț să te extragă ca un magician din viața complicată în care trăiești, fie și numai pentru câteva clipe, și să-ți picure în suflet căldura iubirii necondiționate, o energie incandescentă ce se revarsă ca un fluviu?

În preajma unui nou-născut mi-am simțit deseori mintea scăldată de un imbold puternic de a face bine, ca o ursitoare bună. Îmi place să visez privindu-l cum crește, devine o personalitate distinctă, care ia decizii pentru el și pentru alții.

Și atunci, revăd o secvență cu dansul fulgului de nea, atât de delicat și efemer, dar pe care l aștept cu poarta sufletului deschisă de fiecare dată.”
Dr. Mariana Nica, medic primar Pediatrie, medic specialist Neonatologie