Articole medicale

25.06.2020

Imunoterapia și disfuncțiile glandelor endocrine

Dr. Ana Tofan

Medic primar Endocrinologie

Imunoterapia și disfuncțiile glandelor endocrine

Ultima decadă a adus o multitudine de inovații în tratamentele oncologice, între terapiile antineoplazice deosebindu-se în special imunoterapia, o soluție eficientă împotriva cancerelor aflate în stadii avansate. La momentul actual pe piață sunt disponibile diferite tipuri de imunoterapie (anticorpi monoclonali, celule adaptative, mici molecule imunomodulatoare, virusuri oncologice,vaccinuri etc) toate având potențialul de a genera și a spori un răspuns imunologic de durată împotriva neoplaziilor.

Deși au fost raportate mult mai puține efecte adverse decât cele ale clasicei chimioterapii, încă de la aprobarea utilizării imunoterapiei s-a remarcat o creștere a incidenței endocriopatiilor care pot afecta hipofiza, tiroida, pancreasul endocrin și, mai rar, glanda suprarenală și parotida.  Mecanismul pare a fi mediat imun și este atribuit celulelor T, însă, până în prezent, mecanismele exacte nu au fost identificate și reprezintă subiectul mai multor studii aflate în derulare.

Semne și simptomele nespecifice cum ar fi oboseala, slăbiciunea, starea de greață, confuzia, pierderea de memorie, scăderea libidoului, lipsa apetitului, halucinațiile pot reprezenta substratul unor endocrinopatii care trebuie excluse. Cele mai frecvente endocrinopatii raportate sunt reprezentate de hipofizite, disfuncții tiroidiene, insuficiența suprarenaliană, dereglări ale metabolismului glucidelor (diabet zaharat), dar au fost raportate și afecțiuni dermatologice precum rash cutanat, vitiligo etc.

Hipofiza este glanda care conduce activitatea întregului sistem hormonal prin secreția unor hormoni aflați în strânse interrelații cu celelalte glande endocrine ale organismului - glanda tiroidă, suprarenale, ovar, testicul etc. Hipofizita reprezintă inflamația glandei hipofize.  Semnele și simptomele sunt de obicei nespecifice, cel mai des incluzand  cefalee (dureri de cap) și obseală marcată care se instalează la 8-9 săptămâni de la debutul terapiei. Cel mai adesea aceste simptome reprezintă consecința clinică principală a deficitului de hormoni hipofizari – TSH, ACTH, FSH, LH, PRL, GH. De cele mai multe ori pacienții necesită terapie substitutivă pentru tot restul vieții.

Principala disfuncție endocrină raportată este reprezentată de disfuncția tiroidiană și poate fi prezentă sub un spectru larg care include tiroidite distructive, hipetrioidism, tireotoxicoză subclinică și hipotiroidism. Simptomatologia este variată de la oboseală, astenie fizică, constipație, intoleranță la frig, piele uscată la palpitații, diaree, stare de nervozitate etc. Inițial simptomele apar la 8- 10 săptămâni după inițierea terapiei, însă marea majoritate a pacienților este asimptomatică și dezvoltă forme ușoare. De cele mai multe ori este necesară o evaluare a TSH-ului, ft4 la debut și la 6 luni de la inițiere, decizia terapeutică fiind luată în funcție de particularitatea fiecărui caz.

Insuficiența suprarenliană este un eveniment advers rar raportat. Criza adrenală reprezintă cea mai importantă complicație prin implicațiile imediate, amenințătoare de viață și impune o recunoaștere promptă, diagnostic și management eficient. În prezența hipotensiunii arteriale, stării de greață, vomă, confuzie, letargie, oboseală extremă, se recomanda un consult endocrinologic pentru instituirea tratamentului de urgență.

Diagnostic
 

Înainte de inițierea imunoterapiei, pacienții ar trebui evaluați prin dozarea TSH, ft4, cortisolului matinal, ACTH-ului, glicemiei a jeun, FSH, LH, testosteron, estradiol și orice modificarea a acestora necesită investigații suplimentare.

Monitorizare
 

Endocrinopatiile implică de obicei o abordare mutidisciplinară și necesită să fie diagnosticate și tratate prompt, deoarece pot reduce calitatea vieții pacientului precum și aderența sa la tratament. În marea majoritate a cazurilor patologia poate fi manageriată adecvat și se recomandă continuarea imunoterapiei.

Este foarte important ca pacientul, dar și personalul medical să fie informat și instruit pentru recunoașterea principalelor semne și simptome și să ia în considerare faptul că acestea pot apărea atât pe parcursul tratamentului, dar și după încetarea acestuia.

Powered by Froala Editor