Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Infecțiile herpetice oculare

Dr. Iulia StanBoala herpetică oculară este cea mai frecventă cauză infecțioasă de orbire corneană în țările dezvoltate. 60% dintre ulcerele corneene sunt cauzate de virusul herpes simplex tip 1, iar 10 milioane de persoane la nivel mondial au boală herpetică oculară.

Ce sunt virusurile herpetice?
 

Familia virusurilor herpetice face parte din grupa ADN virusurilor, cuprinzând 8 tipuri distincte de virusuri. Dintre acestea, 4 tipuri pot determina infecții oculare:

  • Virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1);
  • Virusul herpes simplex 2 (HSV-2) – rar;
  • Virusul varicelo-zoosterian (HZV);
  • Citomegalovirus.

Ce cauzează infecțiile herpetice ale ochiului?
 

Cele două tipuri de virus herpetic care afectează cel mai frecvent ochiul sunt virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1, același virus care cauzează leziuni ale feței și buzelor) și virusul varicelo-zosterian (HZV, care este responsabil de producerea varicelei în copilărie și a zosterului la maturitate). Mai puțin frecvent, citomegalovirusul (CMV) poate determina boală oculară la persoanele imunocompromise, cum ar fi pacienții cu HIV cu număr scăzut de celule T.

Este herpesul ocular contagios?
 

Herpesul ocular poate fi contagios. La persoanele cu infecție cu HSV sau HZV, virusul poate fi activ și în lacrimi, nu doar în veziculele ce însoțesc erupțiile cutanate. Igiena atentă a mâinilor este importantă, în special în cazul contactului cu copiii neimunizați, gravidele sau persoanele cu un sistem imunitar compromis.

Cum se transmite herpesul ocular la oameni?
 

În majoritatea cazurilor, oamenii nu transmit HSV-ul ocular de la un ochi la celălalt. În schimb, ei dobândesc virusul mai întâi prin contact direct cu secreții contaminate, dar de obicei nu determină alte semne sau simptome în afara unei erupții cutanate ușoare sau a unei hiperemii oculare, care sunt autolimitante. În timpul infecției primare virusul străbate rădăcina senzitivă a ganglionului trigeminal și rămâne cantonat la nivelul celulelor sistemului nervos într-o stare latentă nereplicativă. Luni sau ani mai târziu, virusul se poate reactiva și localiza la nivelul ochiului sau buzelor, determinând apariția leziunilor la acest nivel.

În cazul HZV, acesta este dobândit cel mai frecvent prin aer, în timpul epidemiilor de varicelă din copilărie, după care virusul poate rămâne latent timp de zeci de ani înainte de a se reactiva și determina infecție trigeminală, care este a doua ca localizare, după implicarea dermatomului toracic.

Perioada de incubație (perioada dintre momentul dobândirii virusului și apariția simptomelor oculare) poate varia de la câteva zile la zeci de ani.

Ce structuri ale ochiului sunt susceptibile la virusurile herpetice?
 

Toate componentele ochiului sunt susceptibile. HSV și HZV afectează cel mai frecvent corneea, determinând keratita herpetică. Dar aceste virusuri pot afecta de asemenea tegumentul pleoapelor, țesutul uveal (irisul și coroida) sau retina. Din acest motiv, se recomandă o examinare completă a ochilor de către un oftalmolog, pentru o evaluare a severității afectării oculare.

Cine este predispus riscului de herpes ocuar?
 

Deși un procent foarte mare din populație (aproximativ 85%) este purtătoare a HSV-1, nu toți acești purtători dezvoltă infecția oculară.

Factorii favorizanți sunt reprezentați de vârsta înaintată, imunosupresia (transplant, radioterapie, tratament antineoplazic) și afecțiuni precum SIDA, leucemii și tumori maligne la persoane purtătoare de virus.
Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor de keratită HSV, frecvența infecțiilor oculare pare a fi aleatorie și nu neapărat asociată cu episoadele de stres sau slăbire a sistemului imunitar.

Care sunt simptomele infecțiilor oculare cu virusuri herpetice?
 

Cele mai frecvente simptome ale infecției cu HSV și HZV sunt:

  • durere oculară;
  • ochi roșu;
  • vedere încețoșată;
  • hiperlăcrimare;
  • fotofobie.

Diagnosticul herpesului ocular
 

Specialistul în medicină primară (medic de familie, pediatru, internist) poate stabili diagnosticul inițial, dar în majoritatea cazurilor pacienții trebuie monitorizați de către un oftalmolog. Echipamentul de specialitate permite o evaluare mult mai detaliată, iar specialistul poate adapta schema de tratament în funcție de gradul și severitatea afectării oculare.
De cele mai multe ori, diagnosticul se stabilește doar pe baza simptomatologiei și a semnelor oculare.

Keratita herpetică se manifestă adesea prin apariția unei eroziuni cu aspect specific de „dendrită”, care este asemănătoare ramificațiilor arborilor și poate fi observată de către examinator utilizând o lumină cu filtru albastru și instilarea unei picături de colorant. Cu ajutorul biomicroscopului, oftalmologul poate căuta indicii suplimentare pentru a diferenția keratita determinată de HSV de cea produsă de HZV, dar în ambele cazuri, tratamentul antiviral inițial este același. În afară de keratita dendritică, infecția cu virusuri herpetice poate produce și alte leziuni corneene:

  • keratita punctata epitelială;
  • ulcerele microdendritice sau pseudodendritele;
  • keratita numulară;
  • keratita disciformă;
  • keratita vasculară limbică.

În cazul infecției cu HZV leziunile oculare sunt adesea precedate de leziuni cutanate, care apar la 3-5 zile de la debutul nevralgiei și se manifestă printr-un eritem maculo-papular însoțit de edem periorbital și palpebral. Apoi se observă vezicule (cu un conținut clar), pustule (cu un conținut brun și purulent), ulcerații și apoi cruste. Erupția cutanată este unilaterală, limitată la teritoriul cutanat al nervului oftalmic (tegumentul frunții, scalpului, pleoapa superioară, treimea medială a pleoapei inferioare și aripa nasului) și nu depășeste linia mediană.

Specialistul efectuează o examinare atentă a celorlalte țesuturi oculare (tegumentul palpebral, conjunctiva, camera anterioară, irisul și retina) pentru a evalua severitatea infecției. În cazurile în care există dubii, se poate recolta o cultură pentru confirmarea diagnosticului.

Care sunt opțiunile terapeutice pentru herpesul ocular?
 

Tratamentul inițial presupune medicație antivirală – fie topică (picături sau unguent), fie cu administrare orală. În anumite cazuri, mai puțin frecvent, poate fi necesară administrarea intravenoasă.
Medicamentele antivirale disponibile în prezent acționează prin suprimarea reproducerii virale, reducând astfel numărul virusurilor active. Acestea pot reduce durata și severitatea infecției și eventual pot reduce riscul de recurențe.

Din păcate, încă nu există medicație antivirală care să „vindece” infecțiile herpetice. Virusurile herpetice cantonează în celulele sistemului nervos, unde rămân inactive și latente timp de luni sau ani. Până în prezent nu s-a descoperit niciun tratament care să poată eradica virusurile în stare latentă.

Atunci când virusul devine „activ”, oricare ar fi motivul, acesta începe să se reproducă și replicile sale virale se deplasează de-a lungul unui nerv la locul infecției (la nivelul tegumentului sau corneei). Medicamentele antivirale disponibile astăzi afectează doar aceste replici virale active, nu și virusurile latente ale sistemului nervos.

În afară de medicația antivirală, se pot administra picături sau unguent cu antibiotic ca măsură profilactică pentru a reduce riscul unei suprainfecții bacteriene la nivelul leziunilor determinate de virus întrucât cornea devine mai vulnerabilă la o infecție bacteriană secundară.
Presiunea intraoculară poate crește din cauza inflamației oculare sau a infectării virale directe a rețelei trabeculare (canalele interne de drenaj ale ochiului). În acest caz se va prescrie medicație hipotensoare oculară.

În cazul în care infecția herpetică afectează stratul mijlociu al corneei (keratită herpetică stromală) sau stratul intern al acesteia (endotelită herpetică) și irisul (irita herpetică), aceasta se asociază cu inflamație severă. Inflamația oricărei structuri a ochiului poate necesita medicație antiinflamatoare precum steroizii. În unele cazuri, inflamația este cronică sau recurentă, necesitând mai multe cicluri de tratament steroidian.

Complicații și prognostic
 

În cel mai rău scenariu, infecțiile oculare herpetice netratate duc la orbire, durere cronică și pierderea ochiului. Tratamentul agresiv are ca scop reducerea riscului de cicatrici, de afectare a presiunii intraoculare și de afectare directă a structurilor oculare.

Majoritatea keratitelor herpetice cu HSV se limitează la nivelul stratului extern al corneei și se vindecă în câteva săptămâni cu terapie antivirală, lăsând cicatrici mici sau deloc. Infecțiile cu HSV ale straturilor mai profunde au o rată mai mare a complicațiilor din cauza inflamației.
Infecția cu HZV care implică stratul extern al corneei se poate, de asemenea, vindeca pe parcursul a două săptămâni de terapie antivirală. Cu toate acestea, adesea se resimte o senzație de durere cu caracter de arsură la nivelul erupțiilor cutanate timp de luni sau chiar ani. Această complicație reprezintă nevralgia postherpetică și uneori necesită tratament pentru controlul durerii. Ambele tipuri de infecție oculară herpetică pot determina cicatrici corneene reziduale, care pot afecta vederea.
Afectarea nervilor corneeni poate determina, de asemenea, scăderea sensibilității corneene, provocând senzație de ochi uscat și, în cazurile avansate, predispoziția la eroziuni și ulcere. În aceste cazuri, administrarea de lacrimi artificiale lubrifiante și uneori chirurgia pleoapelor pot ajuta la protejarea corneei.

Din păcate, atât HSV cât și HZV pot determina infecții recurente cu o frecvență imprevizibilă la oricare dintre ochi. Recurențele frecvente justifică o evaluare generală minuțioasă pentru a exclude orice afecțiune care ar putea deteriora sistemul imunitar.

Este posibilă prevenirea herpesului ocular?
 

Pentru pacienții cu infecții oculare herpetice recurente frecvente, administrarea zilnică a unui medicament antiviral în doză mică poate reduce frecvența recurențelor.
Nu există vaccin împotriva HSV. Există însă un vaccin împotriva varicelei pentru nou-născuți și copii. Un vaccin împotriva zosterului (aprobat pentru adulții de peste 50 ani) poate reduce frecvența și severitatea erupțiilor și a zosterului oftalmic.

Centrul de Prevenire și Control al Bolilor recomandă ca toți adulții de peste 60 ani să primească acest vaccin, dar nu recomandă vaccinarea celor între 50-59 ani. Cercetările sunt în desfășurare pentru a dezvolta un mijloc de eradicare a virusurilor în stare latentă.

Cea mai frecventă afecțiune virală a ochiului, herpesul ocular impune prezentarea la medicul oftalmolog, pentru diagnostic și tratament adecvat.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou

Alte articole din aceeași categorie