Articole medicale

15.05.2018

Insuficiența hipofizară

Dr. Ioana Luca

Medic primar Endocrinologie

Insuficiența hipofizară

Hipofiza este o glandă endocrină situată la baza creierului; care coordonează activitatea majorității celorlalte glande endocrine (tiroidă, suprarenale, ovare/testiculi), prin intermediul hormonilor pe care îi produce. Tot în hipofiză sunt stocați și doi hormoni produși de către hipotalamus: vasopresina și oxitocina.

Insuficiența hipofizară reprezintă scăderea sau absența secreției unuia sau a mai multor hormoni hipofizari. Ea poate apărea, în forme mai mult sau mai puțin severe, la 1 din 5.000 de persoane.

Cauzele apariției insuficienței hipofizare pot fi multiple:

  • tumori localizate în hipofiză sau în structurile din jur;
  • infarctul hipofizar;
  • afecțiuni infiltrative (sarcoidoză, hemocromatoză);
  • traumatisme cranio-cerebrale;
  • afectarea autoimună a hipofizei;
  • efecte adverse ale radioterapiei efectuate in regiunea hipofizei;
  • infecții (meningita, tuberculoza);
  • cauze genetice.

Simptomatologie. Cu excepția cazurilor când afecțiunea debutează brusc (de exemplu în hemoragia/necroza hipofizei), efectele se instalează insidios, progresiv, manifestându-se ca: astenie, scădere ponderală, intoleranță la frig, tulburări de ciclu menstrual la femeie și scăderea libidoului, infertilitate, pierderea pilozității axilare și pubiene, hipotensiune arterială, scăderea forței musculare, lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături. La femeile care dezvoltă această afecțiune în urma nașterii nu apare secreția lactată.

La copil, insuficiența hipofizară se poate manifesta cu greutate mică la naștere, iar mai apoi cu viteză de creștere redusă și cu întârzierea apariției pubertății.

În general afecțiunea este bine tolerată și poate să rămână nediagnosticată timp îndelungat, deoarece glandele endocrine vizate de absența hormonilor reglatori își mențin secreția "bazală", nu își încetează complet funcționarea. Orice factor extern agravant poate duce însă la decompensare și comă hipofizară.

Pentru diagnosticul insuficienței hipofizare se folosesc în primul rând investigațiile de laborator, care evidențiază modificări generale (anemie, scăderea glicemiei, a nivelului de sodiu din sânge, creșterea colesterolului), precum și deficite hormonale, ce pot fi izolate sau multiple. Se pot efectua și teste dinamice, care urmăresc stimularea producției de hormoni după administrarea anumitor medicamente. Evaluarea imagistică prin CT/IRM hipofizară indică adesea cauza apariției insuficienței hipofizare.

Tratamentul este cauzal (atunci când este posibil) și de substituție (adică de susținere a nivelului normal de hormoni în sânge prin administrare de preparate cu hormoni tiroidieni/estrogeni+progesteron/testosteron/hormon de creștere/corticosteroizi, în funcție de deficitul existent). Tratamentul este necesar toată viața în majoritatea cazurilor și trebuie monitorizat de către medicul endocrinolog și adaptat în situația unor afecțiuni acute/sarcină/intervenții chirurgicale.

O urgență medicală o constituie instalarea bruscă a semnelor de insuficiență hipofizară , însoțite de dureri de cap, tulburări de vedere, hipotensiune arterială, confuzie. Acestea sunt semne de apoplexie hipofizară și necesită tratament urgent.

Având în vedere că simptomele insuficienței hipofizare sunt de multe ori subtile și nespecifice, este recomandabilă prezentarea la medic pentru diagnostic și instituirea tratamentului adecvat, deoarece astfel se îmbunătățește calitatea vieții și se evită complicațiile acute, potențial amenințătoare de viață.