Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Litiaza renală (pietrele la rinichi): cauze, simptome, diagnostic, tratament

Dr. Elena ButiucLitiaza renală (pietrele la rinichi) este o afecțiune des întâlnită, care poate crea un disconfort accentuat, iar, în lipsa unei intervenții medicale, poate conduce la probleme grave de sănătate, chiar urgențe medicale. În cazul acestei afecțiuni, la nivelul rinichilor se formează calculi sub diverse forme – de la calculi simpli, ce ocupă un spațiu bine delimitat, până la calculi complecși, cum este cazul calculilor coraliformi, ce ocupă atât bazinetul, cât și calicele (canale ce conduc urina până la nivelul bazinetului).

Ce sunt calculii renali și de ce apar?
 

Calculii urinari sunt depozite de dimensiuni variabile, de consistență dură, care se formează în interiorul rinichilor și au în compoziție minerale și săruri acide. Ei se formează atunci când balanța între aportul hidric, săruri, minerale și alte substanțe din urină se modifică. Modul în care această balanță este modificată determină tipul de calcul care se formează.

Calculii renali pot fi de mai multe tipuri: oxalici, de acid uric, de calciu, struvit. Mai rar, regăsim cistina sau compuși medicamentoși (sulfamide, triamteren, indinavir etc.). Oxalații sunt un constituent al calculilor renali în peste 50 % dintre cazuri.

Principalele cauze pentru formarea calculilor sunt reprezentate de:

  • regimul hidric inadecvat (cea mai frecventă cauză de litiază renală);
  • infecțiile urinare repetate;
  • tulburările metabolice și afecțiunile medicale preexistente (ex. boli inflamatorii intestinale – prin modificări care interferează cu modul în care este metabolizat calciul și alte minerale);
  • consumul de alimente bogate în oxalați (legumele verzi și ciocolată);
  • moștenirea genetică;
  • în cazuri rare, poate fi cauzată de o producție crescută de hormoni sintetizați de glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare creșterea calciului în sânge și formarea de calculi renali.

Ce simptome provoacă litiaza renală?
 

Calculii se pot elimina spontan, fiind asimptomatici (în cazul în care sunt suficient de mici) sau pot fi simptomatici, tabloul clasic al colicii renale fiind cu durere intensă cu debut brusc la nivelul zonei lombare (porțiunea inferioară a spatelui), în părțile laterale ale trunchiului (în flancuri), cu iradiere spre organele genitale, fără poziție de ameliorare, însoțită de disurie și polakiurie (usturime la urinare, urinări dese și în cantitate mică), uneori și hematurie (sânge în urină). De asemenea, pacienții pot prezenta greață și chiar vărsături, inapetență (pierderea apetitului), febră, transpirații abundente, tulburări de tranzit (diaree sau constipație), oboseală.

Există o serie de afecțiuni care au simptome similare, precum apendicita, hernia, sarcina ectopică (sarcina care se dezvoltă în afara uterului) sau prostatita, de aceea este necesar un consult de specialitate și sunt indicate investigații suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Cum se stabilește diagnosticul de litiaza renală?
 

De cele mai multe ori, litiaza renală este diagnosticată pentru prima dată, atunci când pacientul se adresează medicului din cauza apariției unor dureri lombare de intensitate mare. Diagnosticul se bazează pe istoric și examenul clinic, completând cu explorări imagistice: ecografia abdominală și radiografia abdominală pe gol ca primă intenție, computer tomografia în spirală acolo unde sunt neclarități sau incertitudini.

Urografia intravenoasă (UIV) este o examinare radiologică care poate arăta mărimea, forma și poziția tractului urinar, incluzând rinichii și ureterele; în timpul acesteia, se injectează intravenos o substanță de contrast, după care se fac o serie de radiografii la intervale regulate; înainte de apariția CT-ului fără contrast în spirală, această examinare era de elecție. De asemenea, sunt necesare analize de laborator: funcția renală – având ca indicatori ureea și creatinina, hemoleucograma (pentru evaluarea numărului de leucocite), sindromul inflamator (VSH, CRP) și analiza urinii (sumar de urină și urocultură).

Uneori, sunt necesare examinări care stabilesc compoziția calculilor, mai ales dacă pacientul a eliminat mai mult de un calcul și dacă are un istoric familial de litiază renală. Determinarea tipului de calculi este de folos în deciziile terapeutice, precum și pentru stabilirea riscului de recurență și a măsurilor ce trebuie luate pentru a preveni reapariția acestora. Acestea sunt reprezentate de istoricul bolii (descoperirea factorilor de risc pentru litiaza renală – dietă și stil de viață), analize biochimice (funcția renală, nivelul seric de calciu, acid uric, fosfor; examenul urinii pe 24 ore pentru a măsura volumul, ph-ul, calciul, oxalații, acidul uric și alte substanțe implicate în apariția calculilor) și analiza calculului (pacientul fiind rugat să păstreze calculul după eliminare, filtrând urina printr-o sită).

Care sunt complicațiile litiazei renale?
 

În ceea ce privește calculii renali simpli, studiile arată că pentru dimensiuni de până la 5mm există 80% șanse pentru eliminare prin pasajul ureteral, în timp ce pentru dimensiuni mai mari de 8mm șansele scad sub 20%. În medie, un calcul traversează tractul urinar în 1 - 3 săptămâni, iar două treimi din cei care se elimină de la sine traversează tractul în 4 săptămâni de la debutul simptomatologiei. Bineînțeles, aceste situații trebuie interpretate în funcție de context și depind foarte mult de particularitățile anatomice individuale și de alte modificări patologice coexistente (sindromul de joncțiune pielo-ureterală, stricturile ureterale, duplicitatea pielo-ureterală).

Orice calcul care blochează pasajul urinii poate să determine:

  • apariția hidronefrozei (dilatația rinichiului, cu distrugerea țesutului funcțional);
  • apariția infecțiilor urinare – de la infecții mai puțin severe până la pionefroze (puroi la nivelul rinichiului);
  • sepsis cu punct de plecare urinar;
  • apariția șocului septic (rata de mortalitate mare) și insuficienței renale acute.

Litiaza renală este o problemă mult mai gravă pentru pacienții cu un singur rinichi, persoanele care au deficiențe ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal. Orice patologie litiazică netratată sau nemonitorizată poate să conducă într-un final la insuficiență renală cronică.

Care este tratamentul litiazei renale?
 

Indicațiile de tratament depind de starea generală de sănătate a pacientului și de rezultatul explorărilor paraclinice. Pentru calculii de dimensiuni mici, care se află deja la nivelul ureterului, se poate urma tratament la domiciliu, constând în administrarea de medicamente care calmează durerea, alfa blocante și antibiotice (în caz de infecție asociată) și ingestia de lichide, cu monitorizare ambulatorie (7 - 10 zile). Este indicat să se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit și mâncarea bogată în oxalați (legumele verzi, nuci și ciocolată).

În cazul calculilor multipli sau a celor de dimensiuni mari, tratamentele – minim-invazive sau chirurgicale – vor fi indicate de medicul urolog, în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

De reținut este faptul că orice episod colicativ trebuie să determine o vizită la medicul urolog, deoarece patologia litiazică se poate complica în final cu pierderea rinichiului afectat sau cu insuficiență renală cronică.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou

Alte articole din aceeași categorie