Articole medicale

06.03.2018

Piciorul strâmb (varus equin)

Dr. Ionut MafteiPiciorul varus equin congenital (PVEC) apare la 1-2/1000 nou-născuți și reprezintă o displazie congenitală a tuturor țesuturilor musculo-scheletale (musculo-tendinos, ligamentar, osteo-articular și neurovascular) de la genunchi înspre distal.
Deși în unele cazuri se poate ridica suspiciunea ecografică intrauterină a unui diagnostic de picior strâmb, cel mai frecvent acest diagnostic este stabilit la naștere. Chiar dacă diagnosticul este unul facil, stabilit clinic, este necesar de depistat forma de picior strâmb congenital cu care ne confruntam. Si aici ne referim la:

  • picior varus equin congenital idiopatic – fără etiologie (cauză) clar elucidată, practic un picior strâmb la un nou-născut sănătos;
  • picior varus equin congenital asociat unei afecțiuni neuromusculare sau unui sindrom – afectarea mai multor segmente sau a mai multor organe (ex. artrogripoză, displazie diastrofică, displazie Streeter, sindrom Freeman-Sheldon, sindrom Möbius, mielomeningocel, trisomia 18 ș.a.).

Tratamentul piciorului varus equin
 

Progresul medicinii ne oferă în ziua de azi varianta unui tratament conservator, descris de prof. Ignatio Ponseti, tratament ce consta în imobilizări gipsate seriate și ortezări ce permit obținerea de rezultate excelente fără sechele în cazurile de PVEC idiopatic, când tratamentul este inițiat în prima lună de viață.

În cazurile asociate cu alte afecțiuni neuromusculare sau din cadrul unui sindrom, adesea piciorul este mult mai rigid, mult mai greu de manipulat și răspunde mai greu la tratament. Deși nu mai este considerat standardul de aur în tratamentul PVEC, tratamentul chirurgical de corecție încă poate fi util în cazurile neglijate sau în cele care nu răspund la tratamentul conservator, rezultatele fiind însă variabile.

Complicații
 

Deși s-au făcut progrese remarcabile din punct de vedere al tehnicilor de tratament, complicațiile încă există. Dintre acestea, cel mai des întâlnite sunt:

  • recidiva;
  • imobilizări constrictive;
  • supracorecția;
  • leziuni cutanate.

De departe, recidiva este complicația cu care ne confruntam cel mai frecvent. Aceasta poate apărea atât din cauza unui deficit de tehnică (ex. ghips de calitate inferioară sau în cantitate insuficientă, degradarea imobilizării, poziționarea incorectă sau corecția insuficientă), dar cel mai adesea din cauza lipsei de complianță sau a complianței parțiale a părinților/familiei (ex. suprimarea imobilizării la domiciliu înainte de termen, nerespectarea normelor de igienă/îngrijire a aparatelor gipsate, renunțând precoce la tratament considerând că „gata, piciorul este bine”, nerespectarea indicațiilor medicului în ceea ce privește orarul și poziția de ortezare etc).

Piciorul varus equin congenital este o afecțiune ușor de diagnosticat încă de la naștere și beneficiază de o metodă modernă de tratament, cu rezultate excelente, când copilul este adresat ortopedului pediatru încă din prima lună de viață și când atât medicul, cât și familia lucrează în echipă.