Pe durata iernii, la nivelul ochilor noștri se pot produce unele modificări patologice infecțioase sau normale(fiziologice). În continuare, vom face referire la trei afecțiuni des întâlnite la nivelul pleoapelor şi implicit, a suprafeţei oculare.
Orjeletul
Orjeletul este cea mai frecventă afecţiune inflamatorie a pleoapelor, reprezentând o infecție stafilococică a glandelor sebacee locale. Acesta se formează în urma obstrucției glandelor Zeiss(orjeletul extern) sau a glandelor Meibomius(orjelet intern).
Factorii favorizanţi pentru apariţia orjeletului sunt:
- blefaritelecronice recurente;
- igiena oculară precară;
- antecedente alergice;
- diabetul zaharat ș.a.
Inițial, orjeletul se manifestă prin disconfort ocular, senzaţie de ȋnţepătură locală, arsură. Ulterior apare și durerea la nivelul pleoapei, exacerbată la palpare. Ȋn grosimea pleoapei se observă o tumefacţie (umflătură) dureroasă, ȋnsoţită de roşeaţă şi edem palpebral.
Tumefacţia poate creşte ȋn dimensiuni și poate să se formeze un abces fie pe cale conjunctivală, fie tegumentară. Acest lucru se întâmplă după 3 – 4 zile de la debut, prin apariția unei zone gălbui la locul de proeminenţă maximă.
Cum se tratează orjeletul?
Ȋn faza acută, se pot folosi comprese locale calde (important: cu apă, nu cu ceaiuri din plante medicinale). Totodată, este importantă menținerea igienei oculare și a mâinilor,folosirea unui prosop personal care să nu fie partajat cu altcineva, schimbarea feţei de pernă.
Ȋn cazul suprainfecţiei bacteriene, este necesar ca pacientul să se adreseze cabinetului de oftalmologie pentru instituirea tratamentului local şi general, cu antiinflamatorii şi antibiotice.
Ȋn unele cazuri, cand leziunile devin cronice şi răspund greu la medicaţie, devine necesară intervenţia chirurgicală locală sub anestezie locală.
Chalazionul
Chalazionul apare ȋn urma unei reacţii inflamatorii granulomatoase la nivelul glandelor sebacee ale pleoapei (glandele Meibomius), reacţie urmată de blocarea orificiilor glandulare şi implicit, de stagnarea secreţiilor sebacee.
Apare mai frecvent la adulţi (deoarece hormonii androgeni cresc vâscozitatea sebumului) şi în general, la nivelul pleoapei superioare (unde există un număr mai crescut de glande Meibomius).
Chalazionul poate fi asociat cu alte afecțiuni: blefarita cronică, acneea rozacee.
Persoana afectată resimte o senzație de disconfort la nivelul pleoapei, însoțită de apariția unui nodul roșiatic ȋn partea externă a acesteia.
Evoluţia chalazionului este variabilă: cele de dimensiuni mici se pot resorbi de la sine, în timp ce altele se pot croniciza.
Apariția chalazionului poate fi prevenită printr-o igienă oculară riguroasă, spălarea cu apă calduţă, utilizarea de geluri oftalmice speciale și de şerveţele pentru uz oftalmic.
În cazul chalazioanelor asimptomatice sau a celor aflate la debut, se recomandă tratamentul medical.
Dacă însă apare suprainfecţia bacteriană şi inflamația devine cronică, se impune tratamentul chirurgical. Acesta se realizează sub anestezie locală ȋn majoritatea cazurilor, respectiv sub analgosedare/anestezie generală (la copii și la adulţii cu diverse probleme psihice) și urmărește evacuarea completă a colecţiei purulente. Întreaga intervenţie chirurgicală este făcută pe partea de interior a pleoapei, fără a lăsa cicatrici cutanate vizibile, inestetice.
Chalazionale neglijate, cu evoluţie cronică, se pot transforma ȋn mase voluminoase de ţesut de granulaţie(ţesut cicatricial), care iese în relief în mod inestetic pe sub piele.
Blefarita
Blefarita apare ca urmare a inflamației marginilor libere ale pleoapelor. În marea majoritate a cazurilor, se asociază cu dermatita seboreică sau acneea rozacee.
Factorii favorizanţi sunt numeroşi: sindromul de ochi uscat, conjunctivitele repetate, purtarea de lentile de contact, factori hormonali, dermatita seboreică, praful, poluarea, antecedentele alergice ș.a..
Dintre factorii infecțioși resposanbili de apariția blefaritelor, Staphyloccocus aureus este cel mai des ȋntâlnit.Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes sunt de asemenea susceptibili de producerea blefaritelor. La pacienţii imunocompromişi, blefaritele pot fi determinate de Pseudomonas, Proteus sau bacilul Coli.
Simptomatic, blefarita se manifestă prin senzația de corpi străini, arsurăoculară (mai ales dimineaţa la trezire), lăcrimare, apariţia de scuame la nivelul pleoapelor.
Afecţiunea are o evoluţie cronică, cu perioade de acalmie şi ulterior de exacerbare ale manifestărilor.
Tratamentul medical al blefaritei ȋncepe cu igiena zilnică a pleoapelor, aplicarea locală de comprese cu apă caldă (ajută la evacuarea şi curăţarea secreţiilor). Ȋn cazul ȋn care simptomatologia persistă sau se ȋnrăutăţeşte, este indicat ca pacientul să se adreseze medicului oftalmolog pentru prescrierea tratamentului local cu antibiotic.
Totodată, este necesară monitorizarea pacientului la 3 - 4 săptămâni de la ȋnceperea tratamentului.
În concluzie, procesele infecțioase ale pleoapei nu sunt de neglijat. Simptomatologia oculară se agravează în timp și pot să apară complicații multiple.
Este de preferat să ne adresăm unui medic oftalmolog pentru fi diagnosticați corect și pentru a beneficia de un tratament adecvat. În felul acesta, prognosticul pe termen lung este foarte bun.
