Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

VSH - viteza de sedimentare a hematiilor

Stimate internaut,

Rubrica „Învaţă să fii sănătos!" îți poate schimba viata. La propriu. Vei găsi aici toate răspunsurile pe care le-ai căutat în zadar până acum, întrebându-te cum poți fi mai sănătos.
Sau mai priceput atunci când mergi la medic, când primești o rețetă, o indicație sau un buletin de analize.
Cu cât ne vei pune mai multe întrebări, cu atât vom fi mai eficienți în răspunsurile care te preocupă.
Dacă măcar o dată cifrele din buletinul de analize te-au lăsat perplex, rezervă câteva minute pe săptămână ca să citești acest blog și să înveți cum poți decodifica parametrii „secretoși”, dar uzuali, ai sănătății tale.

Prima lecție se numește VSH.

VSH reprezintă prescurtarea de la viteza de sedimentare a hematiilor, dar sfatul meu e să nu-ți încarci memoria cu acest amănunt; gândește-te la VSH mai curând ca la un termometru sofisticat, știind că de fiecare dată când facem febră, valoarea lui crește.
Evident, VSH face mai mult decât atât, altfel nu ar merita să trecem prin coșmarul unei recoltări de sânge, când am putea pur și simplu să ne luăm temperatura...
El ne ajută în bizarele situații când organismul, din discreție, face febră fără s-o arate. De pildă, bolile autoimune (asupra cărora vom reveni cu altă ocazie) și cancerul sunt cauze de febră „ascunsă”, depistarea lor fiind deseori ușurată prin apariția unei valori anormale a VSH-ului.

De departe cele mai frecvente cauze de creștere a VSH-ului sunt, totuși, infecțiile. Fie că este vorba de o simplă răceală sau de o infecție amenințătoare de viață, toate determină creșterea VSH-ului. În funcție de cât de crescută este valoarea sa, medicul trage concluzii privitoare la gravitatea infecției.
E ca și cum termometrul pe care tocmai l-ai scos de sub braț ți-ar spune nu numai dacă ai febră, ci și dacă e cazul sau nu să mergi la medic. De pildă, infecțiile virale, de regulă mai ușoare, evoluează cu un VSH mai mic decât infecțiile bacteriene, mai severe, în care VSH-ul poate atinge valori foarte mari.

Și pentru că am ajuns aici, dă-mi voie, drag internaut, să-mi spun un of mai vechi. De obicei, laboratoarele oferă drept limită superioară de „normalitate” pentru VSH valori cu mult sub pragul de alarmă. Dacă aș avea câte un leu (nou) pentru fiecare pacient care a dat buzna în cabinet speriat inutil de VSH-ul „mare”, mă tem că, în loc să-ți scriu despre VSH, ți-aș scrie cărți poștale din Bahamas...
Important este să reții că, indiferent de limitele de normalitate ale laboratorului, VSH-ul devine îngrijorător dacă depășește 30 mm/1h. La orice valoare sub 30mm/1h poți sta liniștit, chiar dacă ea este indicată pe buletinul de laborator drept anormală.

Evident, cel mai bine este să faci această analiză la indicația medicului și să o interpretezi tot cu ajutorul lui. Nu pentru că medicul ar fi „the big boss”, ci pentru că asta e misiunea sa: să decidă care analize merită făcute și care nu, ce valori sunt semnificativ modificate (și reprezintă un indiciu de boală) și care sunt doar alarme false.

Povestea despre limita superioară a VSH-ului fiind clarificată, să trecem la limita sa inferioară.
Ei bine, trebuie să știi că există în medicină analize care sunt mai utile atunci când depășesc limita superioară și mai puțin utile când coboară sub cea inferioară, iar VSH-ul este una dintre ele. Totuși, un VSH scăzut poate fi un semn de policitemie (o creștere exagerată a globulelor roșii) – din nou, te sfătuiesc să cauți interpretarea corectă doar în cabinetul unui medic.

Ce-ar mai fi de spus despre VSH?
Poate câteva lucruri despre mesajele sale. Este o analiză nespecifică, ceea ce înseamnă că, dacă așteptăm de la ea să ne spună unde anume în corp s-a produs infecția, s-ar putea să ne dezamagească. VSH-ul nu se pricepe la așa ceva. Asta e treaba medicului.

Și încă un lucru: VSH-ul ar putea fi asemuit unei domnișoare cu sensibilitate excesivă, care plânge foarte ușor, chiar și atunci când nu e cazul. E nevoie de cineva cu capul pe umeri, care s-o tragă din când în când de mânecă. În cazul VSH-ului, e vorba de tot soiul de situații în care valoarea sa poate crește, fără ca organismul să treacă printr-un episod sau boală inflamatorii (anemie, ciclu menstrual, sarcină, vârstă etc). În astfel de condiții, lucrurile sunt lămurite de o altă analiză (mai cu capul pe umeri), care ne spune dacă un VSH crescut înseamnă inflamație sau nu. Analiza se numește CRP (proteina C reactivă, în traducere); dacă este crescută împreună cu VSH semnifică inflamație, dacă nu, înseamnă că e o alarmă falsă.

Ai observat poate că la început vorbeam despre infecție, iar spre final am introdus un termen nou – inflamație. De fapt, corect este să spunem că ceea ce semnalizează VSH-ul este inflamația, respectiv „focul” interior ce rezultă din activarea sistemului imun. Infecția este un caz particular de inflamație, cel produs de microbi (virusuri, bacterii etc).

Inflamația însă poate fi produsă și de factori interni, așa cum se întâmplă în cazul bolilor autoimune, caracterizate prin faptul că sistemul imun pornește la luptă împotriva propriului organism. Rolul microbilor este luat în acest caz de celule proprii, modificate într-un așa fel încât sistemul imun nu le mai recunoaște și le atacă furibund.

Și fiindcă am adus vorba despre bolile autoimune, să mai spunem că o altă utilitate a VSH-ului, în afara diagnosticului, constă în monitorizarea eficienței tratamentului administrat: dacă VSH se menține în limite rezonabile, înseamnă că „focul” autoimun este ținut satisfăcător în frâu prin medicație.

Ufff... am terminat cu VSH-ul. Sper că nu ți-am epuizat răbdarea și curiozitatea. Nu de alta, dar ne așteaptă multe alte „bunătăți”.
De pildă, hemoleucograma. Este analiza care ocupă cea mai mare parte a buletinului de analize și contine atâția parametri, încât până și medicii cei mai versați se rătăcesc adesea în ramificațiile ei. Trei dintre parametri ne interesează însă în mod deosebit: hemoglobina, globulele albe și trombocitele.
Pe ceilalți îți voi propune să-i lăsăm la o parte, deși vei găsi aici, pe secțiunea mea de blog, și câteva considerente privind semnificațiile mai subtile ale hemoleucogramei.
Te las, dragă internautule, cu alte plăceri mai terestre, dacă-mi promiți să revii aici săptămâna viitoare, pentru a citi lecția despre hemoglobină, acest „suc de globule roșii” al organismului nostru.

Să fii sănătos!

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou

Alte articole din aceeași categorie

Durerea de ficat

După fiecare trântă cu mitul, rămân cu senzația că nu l-am tăbăcit îndeajuns, că nu i-am spus tot ce-aveam pe suflet (ceea ce, cu o vorbă mare, se numește „l'esprit de l'escalier”). Astfel, după ultima discuție, mi-am dat seama că cel mai puternic argument ...

citește mai departe