Articole medicale

19.11.2018

Alergia la frig

Dr. Crina Mihaela Pantiru

Medic specialist Alergologie-Imunologie

Urticaria la frig este o problemă de sănătate din ce în ce mai frecventă în ultima perioadă, în special odată cu venirea sezonul rece, ea reprezentând aproximativ 15% din totalul alergiilor declanșate de factorii fizici. De foarte multe ori, termenul de „alergie la frig” este incorect utilizat, deoarece această condiție presupune formarea unor anticorpi față de anumiți alergeni, care de multe ori însă nu sunt depistați la analizele de laborator.

Alergia la frig poate să apară la orice vârstă, însă cei care sunt mai predispuși sunt copiii și adolescenții, anumite persoane cu predispoziție genetică, pacienții cu infecții parazitare sau virale recente (mononucleoza infecțioasă, infecții cu mycoplasma), cu boli autoimune sau cancer.

Manifestări și diagnostic
 

Principalele manifestări ale alergiei la frig pot îmbrăca diferite forme, în funcție de localizare – de la erupții cutanate tegumentare la wheezing, tuse sau manifestări de rinită.
Factorii trigger ce pot determina aceste simptome sunt reprezentați de aerul rece, expunerea îndelungată la mediul cu aer condiționat, contactul cu obiecte/suprafețe reci, consumul de alimentele/lichide reci, înghețate.

Diagnosticul de certitudine pentru alergie sau urticarie la frig se realizează prin testul cubului de gheață. Acesta se plasează timp de 4-5 minute (până la maxim 10 minute) la nivelul antebrațului. Dacă testul va fi pozitiv, zona se va umfla în aproximativ 5-10 minute de la îndepărtarea cubului de gheață.
Timpul de expunere la un obiect rece va determina gradul de severitate – cu cât simptomele apar mai rapid în urma expunerii la frig, cu atât alergia este mai severă.

După ce un pacient este diagnosticat cu urticarie la frig, se impune efectuarea unor analize de sânge suplimentare pentru a se depista cauzele care stau la baza condiției.

Care sunt simptomele alergiei la frig?
 

În marea majoritate a cazurilor, simptomele debutează imediat ce pielea este expusă la temperaturi reduse ale aerului sau apei, în aproximativ 5-10 minute, și persistă timp de câteva ore. Umiditatea și vântul puternic pot predispune și accentua apariția leziunilor de urticarie la frig.

În principal, leziunile debutează atunci când pielea este descoperită, la temperaturi sub 4 grade, însă pot exista și unele excepții, când pot apărea reacții chiar și la temperaturi mai ridicate.

Principalele simptome sunt reprezentate de:

  • erupții cutanate, sub formă de blânde roșiatice, în special pe zonele expuse (dar nu numai), însoțite de prurit intens (mâncărime);
  • accentuarea leziunilor cutanate pe măsură ce pielea revine la temperatura obișnuită (se încălzește);
  • umflarea extremităților (mâini, picioare) la contact cu obiecte reci sau aer/apă rece;
  • manifestări grave de anafilaxie precum umflarea buzelor, limbii, gâtului, insuficiență respiratorie, wheezing (respirație șuierătoare), scăderea tensiunii arteriale, modificări ale pulsului, amețeli, dureri abdominale.

Cum se tratează alergia la frig?
 

La unii pacienți, această condiție se remite de la sine în decurs de câteva săptămâni sau luni, însă pentru mulți dintre aceștia este nevoie de tratament de specialitate.

Tratamentul constă în măsuri de profilaxie (prevenire) și terapii medicamentoase, care calmează manifestările neplăcute, uneori chiar desensibilizare prin expunere gradată, controlată la temperaturi scăzute.

Evitarea pe cât posibil a contactului cu factorii fizici declanșatori este prima măsură care trebuie luată. Așadar, pacientul trebuie să ia în considerare:

  • limitarea expunerii la frig, evitarea expunerii la modificări bruște de temperatură;
  • utilizarea de haine groase, protective (căciulă, mănuşi, fular şi haine groase);
  • interzicerea consumului de alimente și lichide reci, înghețate;
  • interzicerea înotului, băilor în apă rece.

Medicamentele antialergice obișnuite, precum antihistaminicele, pot ajuta la prevenirea și diminuarea manifestărilor pacienților. Acestea pot fi administrate doar la indicația medicului specialist, în urma unui consult de specialitate.