Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0757 202 000

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Cancerul ovarian și importanța diagnosticului precoce

Dr. Mihaela Buna ArvinteCancerul ovarian este neoplazia cu rata cea mai mare de deces din sfera patologiei genitale feminine, fiind pe locul 6 în cauzele de deces prin cancer în rândul femeilor din întreaga lume. În fiecare an, 200.000 de noi cazuri sunt diagnosticate, cu un risc de dezvoltare a acestui tip de neoplazie după vârsta de 75 ani, cuprins între 0.5-1.6%, tipul histologic epitelial fiind cel mai des întâlnit (90%). Incidența cancerului de ovar crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungând la o prevalență maximă în jurul decadei șase-șapte de viață. Rata mare a mortalității este determinată în principal de absența unor simptome specifice sau a unor mijloace de screening și de diagnosticare precoce pentru astfel de cazuri, astfel încât aproximativ 70% din cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate de boală, la care supraviețuirea la 5 ani este de aproximativ 10-30%.

Factori de risc pentru dezvoltarea cancerul ovarian
 

Deși cauzele cancerului ovarian nu sunt clare, specialiștii au reușit să identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la apariția acestuia. Printre factorii de risc ai cancerului ovarian, cei mai importanți sunt:

  • antecedente heredo-colaterale: femeile cu istoric familial pozitiv au un risc crescut de a dezvolta cancer ovarian la vârste tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totuși neobișnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer (el apărând de obicei la femeile trecute de vârsta de 50 de ani).

Studiile medicale relevă că dintre femeile cu cancer ovarian, între 10- 20% au o rudă de grad apropiat care a fost diagnosticată cu cancer mamar sau cancer de ovar. Mutațiile genelor BRCA1 și, respectiv, BRCA2 sunt asociate frecvent cu creșterea riscului de cancer ovarian ereditar. În condițiile moștenirii unei asemenea gene cu mutații de la unul dintre părinți, capacitatea supresoare este diminuată, iar șansa de a dezvolta un cancer mamar sau ovarian este mare. Riscul de a dezvolta un cancer ovarian de-a lungul vieții la o femeie cu mutație BRCA1 este cuprins între 35% și 70%. Riscul estimat la femeile cu mutații BRCA2 este cuprins între 10% și 30%. Comparativ, riscul de a dezvolta un cancer ovarian sporadic este undeva în jur de 2%;

  • vârsta înaintată: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate la menopauză;
  • nuliparitatea (absența nașterilor);
  • obezitatea – studiile recente au stabilit o legătură între obezitatea juvenilă și riscul de a dezvolta la un moment dat un cancer ovarian. Creșterea coeficientului de risc este de peste 50%;
  • istoricul personal de cancer mamar crește riscul de cancer ovarian chiar în absența mutațiilor BRCA;
  • debutul precoce al ciclului menstrual (sub 12 ani) și instalarea tardivă a menopauzei: cu cât femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atât crește riscul;
  • infertilitatea – femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive și care nu rămân însărcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar;
  • administrarea terapiei hormonale de substituție sau a estrogenilor – există studii care au demonstrat că femeile aflate sub tratament de substituție hormonală au un risc crescut de cancer ovarian;
  • sindromul ovarelor polichistice poate fi un factor de risc prin secreția crescută de hormoni androgeni care caracterizează această afecțiune.

Cancerul ovarian: factori protectivi
 

Folosirea anticoncepționalelor orale pentru 3 sau mai mulți ani scade riscul de cancer ovarian cu peste 30%. Sarcina, la fel ca alăptarea, reprezintă alți factori protectivi dovediți. La femeile cu mutații BRCA1 și BRCA 2 se impune îndepărtarea chirurgicală a ovarelor și a trompelor uterine, în vederea prevenirii apariției cancerului ovarian și mamar. Prin această procedură, riscul de cancer ovarian scade cu 70-98%, în vreme ce cancerul mamar este redus cu 40-70%. Inițiativa de a se efectua ovarectomia se ia numai după un consult prealabil medical, alături de consult genetic în deplină cunoștință de cauză, când se pun în balanță beneficiile intervenției versus riscurile și efectele secundare consecutive intervenției.

Semne și simptome în cancerul ovarian
 

Diagnosticul precoce în cazul neoplaziilor ovariene este un deziderat greu de atins. Cancerul ovarian este o afecțiune cu evoluție lentă, chiar asimptomatică la debut, fapt ce îi permite să evolueze fără a fi depistat. Pacientele pot acuza meteorism abdominal (senzația de balonare), senzație de gaze, disconfort în jumătatea inferioară a abdomenului, scăderea poftei de mâncare sau senzația de plenitudine. Indigestia, greața, pierderea în greutate pot atrage atenția. Tumora crescută poate apăsa pe organele vecine provocând nevoia de a urina frecvent. Mai rar, pot apărea sângerări vaginale. Acumularea de lichide în abdomen poate duce la mărirea de volum a abdomenului, iar acumularea de lichide în cavitatea toracica poate duce la dificultăți de respirație.

Diagnosticul cancerului ovarian
 

Pacienta este consultata de medic după efectuarea anamnezei de un medic specialist chirurg sau ginecolog. În plus, se examinează ovarele prin ecografie abdomino-pelvină, iar suplimentar se verifică valoarea serologica a markerului CA-125, care are relevanță în diagnosticul și urmărirea cancerului ovarian. Totuși, acest marker poate crește și în cazul unor boli benigne ale ovarului.

Diagnosticul de certitudine de cancer se pune în urma examinării de către un medic anatomo-patolog a unei mostre de țesut prelevată prin „biopsie” de la nivelul tumorii ovariene sau leziunilor secundare peritoneale sau, în cazul pacienților cu lichid acumulat în abdomen, a mostrei de lichid. Completarea diagnosticului și stadializării preoperatorii se realizează prin efectuarea unui RMN pelvin cu substanță de contrast, pentru evaluarea stadiului loco-regionale, respectiv CT toraco-abdominal cu substanță de contrast, pentru identificarea prezenței/absenței bolii metastatice.

De reținut este faptul că metodele de diagnostic sunt limitate în maniera în care acestea stabilesc diagnosticul numai atunci când tumora este macroscopic vizibilă sau când avem de-a face cu boală metastatică.

Tratamentul cancerului ovarian
 

Tratamentul cancerului ovarian este unul multidisciplinar. Rezultate deosebite pot fi obținute în urma unui tratament chirurgical efectuat în centre specializate, cu infrastructură și dotări specifice acestui tip de chirurgie, efectuat de către echipe cu experiență, conduse de preferat de către un chirurg,  alături de un serviciu de terapie intensivă pregătit pentru acest tip de pacienți. Alți factori care contribuie la evoluția acestor paciente sunt vârsta, prezența comorbidităților, statusul nutrițional și de performanță al pacientei și biologia tumorală, factori care trebuie luați în considerare atunci când stabilim managementul chirurgical în cazul pacientelor diagnosticate cu cancerul ovarian. Tratamentul cancerului ovarian depinde de stadiul din momentul diagnosticului, fiind reprezentat de tratament chirurgical și chimioterapie. Evaluarea inițială poate fi efectuată printr-un abord minim invaziv, stabilindu-se astfel extensia leziunilor tumorale, atât pelvin, cât și în abdomenul superior, aprecierea oportunității practicării unei citoreducții tumorale optimale (reziduu tumoral <1cm diametru), respectiv prelevarea de biopsii peritoneale multiple. Tratamentul chirurgical standard presupune practicarea histerectomiei totale/subtotale, salpingo-ooforectomie bilaterală, omentectomie infragastrică sau infracolică, sampling ganglionar para-aortic și pelvin, atunci când macroscopic, nu se obiectivează interesare ganglionară, respectiv limfadenectomie pelvină și paraaortică atunci când aceștia sunt interesați. În stadiile avansate de boală citoreducția optimală poate impune rezecții intestinale, colorectale, gastrice, hepatice, diafragmatice,  apendicectomie, splenectomie, cistectomie precum și rezecții limitate sau întinse ale peritoneului.

Diagnosticarea precoce reprezintă o premisă importantă pentru tratarea cancerului ovarian. Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.

              

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou