Articole medicale

24.11.2017

Hiperhidroza: când transpirația este excesivă

Dr. Laura AndresEste normal să transpirăm în condiții de anxietate, căldură sau efort fizic. Transpirația este un proces fiziologic de control al temperaturii corporale. Hiperhidroza este o creștere anormală a secreției sudorale, care poate să fie generalizată (atunci când afectează întreg corpul) sau localizată (atunci când este limitată la anumite regiuni precum palmele, tălpile picioarelor sau axilele). Hiperhidroza se poate asocia cu mirosuri neplăcute, favorizate de dezvoltarea bacteriilor.
Hiperhidroza primară apare în copilărie sau adolescență și poate avea caracter ereditar; poate să persiste toată viața sau să se amelioreze în timp. Hiperhidroza primară apare ca urmare a hiperactivității centrului hipotalamic de termoreglare de la nivelul creierului ce transmite semnale pe calea sistemului nervos simpatic către glandele sudoripare ecrine. Factori trigger pot fi: căldura, efortul fizic, febra, anxietatea, mâncărurile condimentate. Transpirația se reduce seara, dispare pe parcursul somnului și afectează arii cutanate simetric.
Hiperhidroza secundară este mai puțin comună, adesea unilaterală și asimetrică și poate să apară la orice vârstă. Forma localizată poate fi cauzată de accident vascular cerebral, patologii ale nervilor sau tulburări anxioase. Forma generalizată poate fi cauzată de obezitate, diabet, menopauză, hiperactivitate tiroidiană, patologii cardiovasculare, insuficiență respiratorie, unele tumori endocrine, boala Parkinson, boala Hodgkin, consumul de alcool, cafea, corticosteroizi, inhibitori de colinesterază, inhibitori selectivi ai serotoninei, nicotinamide, opioizi. Transpirația poate persista și pe parcursul nopții. Hiperhidroza localizată afectează palmele, tălpile, regiunea axilară, fața sau alte regiuni. Forma generalizată afectează aproape toată suprafața cutanată.
Hiperhidroza are un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, interferând cu activitățile zilnice sociale și profesionale. Pacientul devine anxios și jenat. De asemenea, transpirația în exces creează un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor.
Diagnosticul se stabilește din punct de vedere clinic. Se pot face unele investigații pentru a decela o patopatologie adiacentă. În cazul hiperhidrozei generalizate se realizează screeningul glicemiei și al funcției tiroidiene.

Măsuri generale
 

Se recomandă:

  • evitarea consumului de cafea, ceai, cola, ciocolată, alcool;
  • purtarea de articole textile din fibre naturale;
  • schimbarea îmbrăcămintei și a încălțămintei când acestea se umezesc;
  • purtarea de șosete ce conțin argint sau cupru, pentru a reduce riscul de infecție și mirosul neplăcut;
  • utilizarea de săpun syndet;
  • aplicarea de pudră de talc după baie;
  • evitarea administrării medicației ce poate cauza hiperhidroza;
  • topic, pentru a reduce transpirația, pot fi folosite creme și antiperspirante ce conțin săruri de aluminiu.

Tratament medicamentos
 

Medicația anticolinergică administrată sistemic poate provoca uscarea mucoaselor, tulburări de vedere, constipație, amețeli, palpitații; nu poate fi recomandată pacienților cu glaucom sau retenție urinară și trebuie administrată cu precauție la pacienții vârstnici deoarece riscul efectelor adverse, inclusiv al demenței, este crescut. Medicația anticolinergică poate interacționa cu alte medicamente.

Betablocații blochează efectul fizic al anxietății. Acest tip de tratament nu este indicat pacienților cu astm sau boli vasculare periferice.
Blocanții de calciu, agonistii alfa adrenergici și antiinflamatoarele nesteroidiene, precum și medicația anxiolitică poate fi utilă pentru unii pacienți.

Iontoforeza este o procedură care pesupune trecerea curentului galvanic prin pielea scufundată într-un vas cu apă. Ionii de hidrogen produc o hiperkeratinizare a ductului glandelor endocrine. Metoda este rezervată hiperhidrozei palmelor și a tălpilor. O ședință durează 15 – 20 de minute. Se recomandă 3 ședințe pe săptămână, repetate la un interval de câteva luni, pentru un răspuns favorabil. Uneori pot apărea efecte adverse: uscarea pielii, iritații cutanate, disconfort pe parcursul tratamentului. Metoda nu este indicată gravidelor, persoanelor cu implanturi metalice sau stimulatoare cardiace.

Toxina botulinică inhibă eliberarea de acetilcolină de la nivelul joncțiunii neuromusculare a sistemului nervos simpatic ce inervează glandele sudoripare, determinând astfel o reducere a transpirației. Efectul poate dura 4 – 6 luni, necesitând repetarea tratamentului. În cazul administrării palmo-plantare, procedura este intens dureroasă și necesită administrarea de anestezic local.

Ablația chirurgicală a glandelor sudoripare permite o rezolvare permanentă doar în cazul pacienților cu hiperhidroză axilară izolată. Simpatectomia presupune întreruperea chirurgicală a traiectului nervilor simpatici responsabili de transpirația în exces; distrugând o parte din plexurile nervoase ce inerveaza glandele sudoripare.