Articole medicale

21.12.2017

Afecțiuni ale ombilicului și regiunii supraombilicale la copii

Dr. Dina Adnana Toma Jaramani

Medic primar Chirurgie pediatrică

Dr. Adnana JaramaniHernia ombilicală, hernia liniei albe, granulomul ombilical, polipul ombilical și omfalita sunt câteva afecțiuni ale ombilicului și regiunii supraombilicale pe care copilul tău le poate dezvolta și care pot necesita un consult chirurgical pediatric. Este important să le putem diferenția și să ne prezentăm la medic atunci când este necesar.

HERNIA OMBILICALĂ
 

Ce este hernia ombilicală?

Hernia ombilicală apare atunci când o parte a conținutului abdominal (de regulă intestin) iese prin orificiul ombilical lărgit. Această afecțiune este considerată a fi un „defect” de închidere a ombilicului (buricului). La copil, hernia ombilicală este congenitală, este cea mai inofensivă și frecventă formă de hernie și apare la 1 din 6 nou-născuți.

Care sunt semnele și simptomele? Cum este diagnosticată?

De obicei, hernia ombilicală la copii este observată la naştere sau imediat după naştere. Apare o proeminenţă, o umflătură moale în jurul buricului, ce poate avea diferite dimensiuni. Hernia este nedureroasă în cele mai multe cazuri și, prin simpla apăsare, poate să dispară. Creşte în volum la manevrele care măresc presiunea din abdomen – constipaţie, diaree, tuse, strănut, plânset etc.

În mod normal, diagnosticul de hernie ombilicală este stabilit după o simplă examinare fizică. Doar în cazul în care apar complicații poate fi nevoie de ecografie, radiografie sau teste de sânge.

Când și cum se tratează?

Hernia ombilicală se închide de regulă spontan.
Intervenția chirurgicală este singurul tratament curativ la pacienți selectați și este recomandată doar în anumite cazuri:

  • hernia ombilicală nu dispare până la vârsta de 3 - 4 ani și/sau devine dureroasă;
  • apare după ce copilul a împlinit 2 ani și devine dureroasă;
  • apar obstrucţii intestinale (partea de intestin care pătrunde prin peretele abdominal se blochează şi nu se mai poate retrage) – copilul are dureri, vărsături, hernia devine tare, dură și mov-roșiatică.

HERNIA LINIEI ALBE
 

Hernia liniei albe este similară herniei ombilicale şi reprezintă un defect de închidere a unui orificiu localizat deasupra buricului, între acesta şi stern. Clinic, se vede o tumefacţie care creşte când copilul este agitat şi scade în dimensiuni sau dispare dacă acesta este liniştit sau stă întins, sau prin simpla apăsare.

Hernia liniei albe este şi ea prezentă de la naştere, însă spre deosebire de alte tipuri de hernii, nu se vindecă de la sine şi necesită intervenţie chirurgicală întotdeauna. Nu este considerată o urgenţă medicală, iar momentul operaţiei poate fi amânat până când copilul este destul de mare ca să o tolereze.

De reținut!

  • Hernia ombilicală şi cea a liniei albe nu pot fi prevenite.
  • Hernia ombilicală nu trebuie să alarmeze părinții. Aceasta se rezolvă de regulă spontan.
  • Hernia liniei albe nu se vindecă de la sine şi necesită întotdeauna tratament chirurgical.
  • Nu există metode de tratament conservator – bandajele compresive și alte soluții de a menține hernia redusă (cum ar fi bănuții) nu grăbesc închiderea orificiului ombilical, ci pot cauza iritații şi ulcerații ale pielii, sau chiar complicații mai grave.
  • În cazul în care copilul pare să aibă dureri, începe să vomite sau umflătura este vizibilă permanent și își modifică culoarea, vizita la medic trebuie să fie făcută de urgență.

GRANULOMUL OMBILICAL
 

Granulomul ombilical este o afecţiune des ȋntâlnită la nou-născuți și definește o porțiune de țesut de culoare roșiatică, lucioasă, ce devine evidentă după desprinderea bontului ombilical.
Granulomul are o textură granuloasă sau grunjoasă şi de obicei produce un lichid lipicios.
Buricul poate sângera sau se pot acumula scurgeri de limfă, însă acest lucru este diferit de o infecţie, deoarece nu se asociază cu roşeaţă, căldură, sensibilitate sau febră.
Spre deosebire de herniile ombilicale, aceste formaţiuni nu sunt acoperite de piele.

Tratament

Câteodată granulomul dispare de la sine în câteva zile.
Altfel, trebuie examinat de chirurgul pediatru, care va aprecia ce tratament se impune:

  • dacă persistă mai mult de o una - două săptămâni, se vor face aplicații locale cu nitrat de argint; acestea nu sunt dureroase pentru bebeluş;
  • dacă în urma mai multor şedinţe de nitratare, granulomul nu se micşorează, sau dacă a fost mare iniţial, se ia în considerare o intervenţie chirurgicală de îndepărtare şi ligaturare a acestuia, însă se ajunge destul de rar la această variantă.

POLIPUL OMBILICAL

Dacă ţesutul de la nivelul buricului are o culoare intensă, roşu-deschis, aceasta ar putea semnala o afecţiune congenitală mai rară, numită polip ombilical, care poate mima un granulom ombilical. Polipii sunt de obicei resturi de ţesut intestinal, tract urinar sau de altă natură.
Spre deosebire de granuloamele ombilicale, polipii nu răspund la tratamentul cu nitrat de argint. Pentru a preveni infecţiile si complicaţiile grave va fi nevoie de cele mai multe ori de operaţie.

OMFALITA
 

Câteodată, la nivelul bontului ombilical pot apărea semne de infecţie: roşeaţă, căldură, durere/sensibilitate locală, puroi sau sângerare persistentă, miros neplăcut, puternic, sau febră.
În cazul în care aceste semne apar, este necesar un consult chirurgical de urgenţă.
Poate fi suficient un tratament local, sau pot fi necesare antibiotice pe cale orală.

De reținut!

  • Zona buricului trebuie menţinută curată şi uscată, cu expunere la aer ori de câte ori este posibil.
  • Cordonul trebuie lăsat să cadă şi să se vindece în mod natural, fără a trage de el.
  • Este interzisă lipirea monedelor sau a altor materiale la nivelul buricului.
  • Evoluţia bontului ombilical trebuie urmărită cu atenţie; dacă apar supuraţii, miros neplăcut sau roşeaţă trebuie contactat neapărat medicul.
  • Îngrijirea buricului nu este dureroasă pentru copil, iar dacă plânge o face din cu totul alt motiv.
  • Întotdeauna când părinţii observă o modificare la nivelul buricului bebeluşului, trebuie să se adreseze unui chirurg pediatru pentru a stabili diagnosticul şi a institui tratamentul corespunzător.