Ce este pancreasul și care este funcția lui?
Pancreasul este un organ situat în etajul superior al abdomenului și are un rol esențial în funcționarea normală a organismului. Este poziționat sub stomac, în potcoava duodenală, între coloana vertebrală și splină și prezintă cinci părți: cap (partea cea mai voluminoasă), gât, corp, coadă și proces uncinat.
Este considerat o glandă anexă a tubului digestiv, având o funcție mixtă:
- exocrină: produce sucul pancreatic bogat în enzime digestive, care ajută la digestia proteinelor, lipidelor și carbohidraților, înainte ca acestea să fie absorbite la nivel intestinal. În absența acestor enzime, substanțele nutritive nu pot fi asimilate de organism, instalându-se malnutriția protein-calorică, prin pierdere în greutate și diaree.
- endocrină: secretă hormoni dintre care cei mai importanți sunt insulina și glucagonul, care reglează nivelul de glucoză din sânge; insulina are un rol important în modul în care organismul folosește și depozitează glucoza (sursa sa principală de energie). Un deficit parțial sau total de insulină determină apariția diabetului zaharat.
Care sunt afecțiunile pancreasului?
Afecțiunile pancreasului sunt frecvent asimptomatice, dar pot afecta întregul organism, interferând cu procesul normal de digestie și cu menținerea nivelului optim de glucoză în corp.
Principalele afecțiuni ale pancreasului sunt reprezentate de pancreatita acută, pancreatita cronică, insuficiența pancreatică, instalarea diabetului zaharat și cancerul pancreatic.
Pancreatita acută reprezintă inflamația acută a pancreasului, este dureroasă și, în anumite cazuri, poate fi chiar letală. Cea mai frecventă cauză a pancreatitei acute este reprezentată de litiaza biliară veziculară - „pietre la fiere”. În pofida importantelor avansări în medicină, în ultimii 20 de ani, rata de mortalitate pentru pancreatita acută a rămas de 10%.
Diagnosticarea afecțiunilor pancreatice este de obicei dificilă și tratamentul poate fi întârziat din cauză că organul este mai greu accesibil la investigații. Nu există metode directe de a vizualiza pancreasul, în afară de operație, iar investigațiile imagistice pot fi uneori neconcludente. În afară de forma acută de pancreatită, mai există forme cronice și ereditare care pot conduce la alterarea progresivă a stării de sănătate a unei persoane în decursul anilor. Pacienții care rămân cu o durere abdominală cronică și dezvoltă malnutriție au un risc crescut de cancer pancreatic.
Pancreatita acută
Pancreatita acută este o afecțiune care se instalează brusc și poate evolua favorabil sub tratament, cu rezoluție în decurs de câteva zile. Pancreasul poate reveni la condiția normală anterioară, dar, în anumite situații, pot apărea complicații grave. Este frecvent cauzată de litiaza biliară, când ductul pancreatic principal ajunge să fie blocat de calculi biliari sau de tumori. Astfel, sucul pancreatic se acumulează în interiorul pancreasului, provocând leziuni - pancreasul „se autodigeră”.
Care sunt cauzele pancreatitei acute?
Cele mai frecvente cauze includ:
- calculi sau sediment/sludge biliar prezenți în interiorul veziculei biliare (colecistului), care ajung să blocheze drenarea sucului pancreatic;
- consumul abuziv de alcool;
- niveluri crescute de trigliceride în sânge;
- niveluri crescute de calciu în sânge;
- anumite medicamente precum estrogenii, steroizii, diureticele tiazidice;
- unele infecții precum oreionul (parotidita), hepatitele virale A sau B, toxiinfecțiile alimentare cu Salmonella;
- fibroza chistică;
- tumori;
- anumite tulburări genetice;
- anomaliile congenitale ale pancreasului;
- traumatismele la nivelul pancreasului;
- fumatul.
Care sunt simptomele pancreatitei acute?
Pancreatita acută debutează, de obicei, cu o durere bruscă și graduală la nivelul abdomenului superior, care poate iradia „în bară” spre partea stângă sau dreaptă și, uneori, posterior. Durerea poate fi moderată la început și se poate accentua postprandial (după mese). Ulterior devine severă, constantă și, în general, durează câteva zile în absența tratamentului. O persoană cu pancreatită acută are aspectul unui pacient grav, suferind și necesită atenție medicală imediată. Majoritatea cazurilor necesită spitalizare de cel puțin 3-5 zile pentru monitorizare, controlul durerii și hidratare intravenoasă. Alte simptome includ mărirea în volum a abdomenului, acumularea de lichid intra-abdominal, greață, vărsături, febră, scăderea tensiunii arteriale, puls rapid și apariția icterului sclero-tegumentar.
Cum se diagnostichează pancreatita acută?
Diagnosticarea pancreatitei acute se realizează prin coroborarea istoricului medical cu examinarea fizică și modificarea tipică a testelor de sânge pentru enzimele digestive (amilază, lipază). Valorile amilazei sau ale lipazei din sânge sunt, de obicei, crescute de trei ori peste limita normală într-un puseu de pancreatită acută. În unele situații, când analizele nu sunt modificate și diagnosticul nu este stabilit, pentru confirmare se efectuează investigații imagistice de tipul ecografiei abdominale sau computerului tomograf - CT abdominal.
Ecografia abdominală se efectuează în special pentru evaluarea veziculei biliare (colecistul) și a identificării prezenței calculilor biliari.
Computerul tomograf - CT abdominal se realizează atunci când diagnosticul este incert sau la câteva zile după internare pentru a evalua complicațiile, mai ales atunci când evoluția afecțiunii este trenantă și recuperarea este încetinită.
Colangio-pancreatografia prin RMN (MRCP) este o tehnică imagistică sensibilă, non-invazivă, utilizată pentru explorarea veziculei biliare, căilor biliare și pancreatice.
Care este tratamentul în pancreatită acută?
Regimul igieno-dietetic constă în repaus alimentar în primele 24-48 de ore pentru punerea în repaus a sistemului digestiv, după care se poate relua alimentația per os (pe cale orală). În cazurile în care aceasta nu este posibilă, se poate insera o sondă nazogastrică de alimentație, prin care se pot administra substanțele nutritive. Această metodă pare a fi mai sigură decât administrarea nutrienților pe cale intravenoasă.
Tratamentul constă, în primul rând, în administrarea fluidelor pe cale intravenoasă, în special în primele 24 de ore de la debutul pancreatitei. Administrarea serurilor previne deshidratarea, susținând procesul de vindecare. Controlul durerii se face prin administrarea analgezicelor de tipul derivaților morfinici, iar pentru intoleranța digestivă se pot administra antiemetice și antiacide. Odată cu reducerea inflamației, intensitatea durerii și starea de greață vor fi ameliorate.
Tratamentul cauzei etiologice. În completarea metodelor suportive de tratament, cauzele etiologice trebuie investigate prompt cu scopul de a implementa tratamentul necesar.
ERCP (colangio-pancreatografia retrogradă endoscopică) este folosită în cazurile în care analizele sugerează o obstrucție continuă (bilirubina are valori persistent crescute sau este în continuă creștere). ERCP reprezintă o procedură minim invazivă utilizată pentru studiul căilor biliare, a ductului pancreatic și a veziculei biliare. Este o tehnică atât diagnostică cât și terapeutică, medicul putând efectua manevre terapeutice: extracția de calculi coledocieni, dilatația canalului coledoc (calea biliară principală), sfincterotomia, montarea de stenturi biliare. Pancreatita necrozantă este o formă severă de pancreatită acută în care o porțiune din țesutul pancreatic nu mai este viabilă și se necrozează. În timp, acest țesut se poate resorbi, dar în unele situații se poate suprainfecta. Pentru confirmare se poate efectua o puncție biopsie, iar în cazul confirmării infecției, se poate administra tratament antibiotic și drenaj.
Pancreatita cronică
Pancreatita cronică reprezintă inflamația de lungă durată a pancreasului, care induce modificări permanente cu distrucția țesutului pancreatic, apariția sechelelor și cicatricilor. Este frecvent întâlnită la bărbați și, de obicei, apare la persoanele între 30 și 40 de ani, afectează calitatea vieții din cauza durerii și necesită spitalizări repetate pentru ameliorarea simptomelor. Inițial, pancreatita cronică poate fi confundată cu pancreatita acută din cauza simptomelor care sunt similare. În cazurile severe, conduce la sistarea producției și secreției de enzime și insulină, cu instalarea insuficienței pancreatice.
Care sunt cauzele pancreatitei cronice?
Cele mai frecvente cauze includ:
- obstrucții la nivelul ductului pancreatic sau al ductului biliar comun;
- consumul de alcool și fumatul, care reprezintă factori de risc implicați în distrucția pancreasului și au un efect potențat, mai ales în situațiile în care pancreasul este deja afectat din altă cauză;
- fibroza chistică;
- infecții virale sau parazitare;
- pancreatita acută severă;
- pancreatita autoimună;
- pancreatita ereditară;
- pancreatita idiopatică – în pofida investigațiilor extinse, nu se găsește o cauză evidentă a afectării pancreatice.
Care sunt simptomele și semnele pancreatitei cronice?
Afectarea cronică a pancreasului poate fi simptomatică prin:
- durere abdominală persistentă și constantă, care poate iradia posterior, se accentuează după mese și se poate ameliora pe măsură ce afecțiunea evoluează;
- scăderea apetitului;
- greață, vărsături;
- pierdere în greutate inexplicabilă – pancreasul nu mai este capabil să producă enzimele necesare pentru digestia alimentelor, iar nutrienții nu sunt absorbiți, conducând la malnutriție protein-calorică;
- steatoree – scaune grăsoase, urât mirositoare, deschise la culoare, care se datorează excesului de grăsimi alimentare nedigerate la nivel intestinal;
- valorile glicemice ridicate sau diabet zaharat, atunci când există afectarea celulelor beta care secretă insulina; unii pacienți pot rămâne asimptomatici până în momentul instalării complicațiilor.
Cum se pune diagnosticul pancreatitei cronice?
Diagnosticarea pancreatitei cronice se realizează la fel ca cea a pancreatitei acute, prin trecerea în revistă a istoricului medical, efectuarea examinării clinice și a investigațiilor paraclinice, de laborator și imagistice. Diagnosticul se poate confirma după excluderea altor afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare, cum ar fi ulcerul peptic sau cancerul pancreatic.
Care este tratamentul pancreatitei cronice?
Pentru afecțiunile pancreatice cronice, regimul igieno-dietetic cuprinde evitarea consumului de alcool, sistarea fumatului, asigurarea meselor bogate în proteine și sărace în lipide, administrate în cantități mici, repetate.
Tratamentul vizează combaterea durerii, îmbunătățirea funcției pancreasului și managementul complicațiilor. Tratamentul medicamentos presupune administrarea vitaminelor (vitamina B 12 injectabilă, vitamine D, E, K, A), a enzimelor pentru combaterea malabsorbției, a medicației antalgice pentru durerea cronică și a tratamentului pentru diabetul zaharat. Tratamentul chirurgical se impune pentru înlăturarea obstrucției de la nivelul ductului pancreatic, pentru excizarea zonelor distruse sau infectate ale pancreasului.
Cancerul de pancreas
Cancerul de pancreas reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, în continuă creștere. Din cauza evoluției asimptomatice, cel mai adesea este diagnosticat în stadii avansate, ceea ce îngreunează tratamentul. Este o formă agresivă de cancer, adenocarcinomul fiind cel mai frecvent tip de cancer pancreatic, cu rata de supraviețuire de 12,5% la cinci ani.
Factorii de risc sunt reprezentați de:
- consumul excesiv de alcool;
- fumatul;
- sexul masculin;
- vârsta peste 65 de ani;
- rasa afroamericană;
- diabetul;
- obezitatea;
- dieta bogată în grăsimi saturate și scăzută în fructe și legume;
- expunerea la chimicale;
- infecțiile.
Simptomele sunt reprezentate de pierderea în greutate inexplicabilă, disconfortul abdominal și instalarea icterului sclero-tegumentar.
Tratamentul cancerului de pancreas poate include chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau o combinație a acestora, în funcție de stadiul și localizarea acestuia.
Diabetul zaharat
Diabetul zaharat se poate instala atunci când există o inflamație cronică a pancreasului, cu distrucția celulelor care secretă insulină, numite celule beta pancreatice. Afecțiunea poate crește riscul de cancer pancreatic când are o evoluție mai mare de cinci ani și, totodată, poate fi și un simptom al cancerului pancreatic.
Există mai multe tipuri de diabet, fiecare tip fiind asociat cu alterarea funcției pancreatice.
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar începe să distrugă celulele beta din pancreas.
În cazul în care pancreasul este afectat de o condiție medicală sau de o leziune care implică distrugerea celulelor beta pancreatice, se poate declanșa diabetul secundar, similar ca simptome cu diabetul de tip 1. Simptomele diabetului apar atunci când au fost distruse peste 80-90% dintre celulele beta ale pancreasului.
Diabetul zaharat de tip 2 poate avea o cauză multifactorială, genetică și de mediu (obezitate, lipsa activității fizice, dietă neadecvată) și este caracterizat de un nivel crescut al glucozei din sânge în contextul insulino-rezistenței (rezistența țesuturilor la acțiunea insulinei), combinat cu un deficit relativ de insulină (pancreasul mai produce insulină, dar într-o cantitate insuficientă).
Simptomele diabetului zaharat includ poliuria (urinarea frecventă mai ales pe timp de noapte), polidipsia (senzația permanentă de sete), pierderea în greutate neintenționată, senzația de foame crescută, greață, vărsături, dureri abdominale, oboseală, tulburări de acuitate vizuală, infecții frecvente.
Tratamentul diabetului zaharat constă în administrarea insulinoterapiei în cel de tip 1, cel de tip 2, beneficiind de o terapie combinată de medicamente (care stimulează secreția de insulină, reduc nivelul de glucoză în sânge) și insulinoterapie.
Pentru a reduce atât riscul de diabet, cât și riscul de pancreatită sunt necesare modificări ale stilului de viață precum:
- menținerea unei diete sănătoase, echilibrate;
- limitarea consumului de carbohidrați;
- reducerea consumului de alcool;
- activitatea fizică regulată;
- scăderea ponderală la pacienții cu obezitate;
- controalele medicale regulate.
De reținut!
Conform datelor din literatura de specialitate, la nivel global, pancreatita acută este cea mai comună afecțiune a pancreasului, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de spitalizare din cadrul afecțiunilor digestive. Pancreatita cronică, deși prezintă o incidență mai scăzută, reduce în mod semnificativ calitatea vieții pacienților. Cancerul de pancreas are o mortalitate înaltă și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de deces din sfera neoplaziilor.
Povara afecțiunilor pancreatice este așteptată să crească peste timp. Riscul și etiologia pancreatitei diferă în funcție de vârstă și sex. Litiaza veziculară („pietre la fiere”) reprezintă cauza cea mai frecventă de pancreatită, iar colecistectomia timpurie elimină riscul acutizării și apariției complicațiilor. Alcoolul continuă să fie cel mai important factor de risc pentru pancreatita cronică. Fumatul este un factor de risc independent pentru dezvoltarea pancreatitei acute sau cronice, dar efectele sale pot fi sinergice cu cele ale alcoolului. Factorii de risc semnificativi pentru apariția cancerului de pancreas includ fumatul și grupele de sânge A, B și AB. Abstinența de la alcool și sistarea fumatului pot încetini progresia pancreatitei și îi pot reduce recurența. Sistarea fumatului reprezintă cea mai eficientă strategie în reducerea riscului de cancer pancreatic.
Tratamentul afecțiunilor pancreasului depinde de tipul și stadiul acestora. Pentru pancreatita cronică, tratamentul poate include modificări ale dietei, administrarea de enzime pancreatice, medicamente pentru controlul durerii și, uneori, intervenții chirurgicale. Pentru pancreatita acută, tratamentul poate implica spitalizarea, administrarea de fluide intravenoase, medicamente pentru controlul durerii și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale de urgență.
Este importantă consultarea medicului specialist pentru evaluarea și gestionarea afecțiunilor pancreasului. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
