Artroscopia de gleznă

Artroscopia de gleznă este o procedură minim invazivă care permite diagnosticul și tratamentul chirurgical al unor afecțiuni ale gleznei. Aceasta se realizează prin intermediul a 2 incizii de 5 mm și presupune introducerea unei camere video la nivelul articulației și utilizarea unor instrumente chirurgicale specifice.
În funcție de partea gleznei prin care se face accesul la articulație, artroscopia poate fi anterioară sau posterioară.

Diagnosticul afecțiunilor gleznei

Patologia gleznei este diagnosticată prin:

• examen clinic (consult ortopedic) amănunțit;
• investigații paraclinice (imagistice) – radiografii, ecografie musculoscheletală, examen CT sau RMN.
  
  

Simptomele care pot indica necesitatea realizării unei artroscopii de gleznă

Durerea la nivelul articulației gleznei este principalul simptom pe care îl prezintă pacienții care au nevoie de artroscopie de gleznă. La examenul clinic amănunțit se vor lua în considerare: localizarea durerii, intensitatea acesteia, factorii declanșatori și factorii amelioratori. Se va realiza testarea amplitudinii mișcărilor active și pasive și se va evalua statusul neurovascular.

Pacienții cărora li se recomandă realizarea unei artroscopii de gleznă mai pot prezenta:

• cracmente (clicuri la nivelul articulației);
• hemartroză (acumulare de sânge în articulația gleznei) posttraumatică sau hidartroze (acumulare de lichid sinovial în exces în articulația gleznei) repetate ulterior;
• impotență funcțională;
• instabilitate – senzație de „scăpare” după entorse repetate.
  
  

Patologii tratate prin artroscopie anterioară de gleznă

Principalele patologii la nivelul compartimentului anterior al gleznei, care pot fi tratate artroscopic, sunt:

• sindromul de conflict anterior tibio-talar, denumit și sindrom de impingement anterior (glezna fotbalistului) – compresia unor structuri moi sau dure periarticulare la nivelul compartimentului anterior al gleznei, între tibie și talus, în timpul dorsiflexiei piciorului;
• prezența de corpi liberi intraarticulari – fragmente mici de cartilaj desprinse în urma unui traumatism sau spontan, care pot fi îndepărtate artroscopic;
• sinovita cronică a gleznei – inflamația cronică a membranei sinoviale; artroscopic se îndepărtează această sinovială abundentă, intervenția numindu-se sinovectomie;
• osteocondrita disecantă a talusului – un fragment de os acoperit de cartilaj se necrozează. Uneori devine corp liber în articulație, alteori se prăbușește, alteori doar cartilajul articular este deteriorat;
• instabilitatea antero-laterală a gleznei – leziunea ligamentului talo-fibular anterior (ATFL), care poate fi operată printr-o tehnică de stabilizare efectuată artroscopic, numită Brostrom;
• calusurile vicioase după fracturi, ce determină tulburări ale mecanicii articulare – pot fi realizate artroscopic diverse proceduri corective;
• artroza de gleznă avansată – tratată prin artrodeză de gleznă artroscopică cu fixare percutană (desființarea unei articulații și fixarea acesteia cu șuruburi prin piele, introduse prin incizii mici).
  
  

Patologii tratate prin artroscopie posterioară de gleznă

Principalele patologii la nivelul compartimentului posterior al gleznei, care pot fi tratate artroscopic, sunt:

• sindromul de impingement posterior al gleznei (glezna dansatorului) – compresia unor structuri, cel mai adesea proeminențe osoase la nivelul porțiunii posterioare a gleznei, între tibie și talus, în timpul mișcării de flexie plantară;
• maladia Haglund – osteofitoza calcaneană la nivelul inserției tendonului ahilean; prin cura chirurgicală artroscopică a maladiei Haglund se îndepărtează bursa inflamată și se rezecă osteofitoza calcaneană;
• artroza avansată – artrodeza subastragaliană presupune desființarea articulației dintre talus și calcaneu în contextul artrozei avansate și fixare percutană cu șuruburi.
  
  

Recuperarea și întoarcerea la muncă și activități sportive după artroscopia de gleznă

În cazul artroscopiei de gleznă, spitalizarea este de scurtă durată, în general 24-48 de ore.

Postoperator se recomandă:

• tratament cu antalgice, antiinflamatoare;
• heparină cu greutate moleculară mică în doza profilactică câteva zile;
• mers progresiv;
• kinetoterapie.

Majoritatea pacienților au nevoie de o perioadă cuprinsă între 7 și 14 zile pentru a se recupera după artroscopia de gleznă.
Întoarcerea la muncă după artroscopia de gleznă se face:

• după 3-4 zile în cazul muncii de birou;
• după 2-4 săptămâni în cazul muncii manuale, în care se pune multă presiune pe picior, fiind solicitată glezna.

Perioada de timp în care pot fi reluate activitățile sportive depinde de patologia care a determinat efectuarea artroscopiei de gleznă.

Avantajele artroscopiei de gleznă

Artroscopia de gleznă:

• provoacă un traumatism minim;
• prezintă un risc minim de infecție;
• necesită spitalizare de scurtă durată;
• oferă o imagine de ansamblu a leziunilor articulare;
• asigură acuratețea diagnosticului și posibilitatea de a efectua diverse proceduri chirurgicale minim invaziv;
• implică o perioadă scurtă de recuperare.
  
  

Riscuri și complicații ale artroscopiei de gleznă

Toate intervențiile chirurgicale prezintă posibile riscuri și complicații. Deși în cazul artoscopiei de gleznă acestea sunt rar întâlnite, principalele riscuri și complicații care pot apărea sunt:

• infecția;
• sângerarea în articulație;
• lezarea nervilor, care duce la amorțirea feței dorsale (partea de sus) a piciorului;
• tromboza venoasă profundă;
• embolia pulmonară;
• recurența simptomelor;
• sindromul dureros regional complex – sindrom algoneurodistrofic.

Artroscopia de gleznă se realizează în siguranță în Spitalul Multidisciplinar Arcadia. Pentru programarea unui consult de Ortopedie-Traumatologie, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.