Boala gură-mână-picior este o afecțiune virală, frecvent întâlnită la copii, cu o contagiozitate mare, care se caracterizează din punct de vedere clinic prin leziuni veziculo-ulcerative la nivelul gurii, erupție tegumentară pe mâini și picioare și simptome ca febra și disconfortul general.
Cum apare și cum se transmite afecțiunea?
Boala este determinată de virusul Coxsackie A16, din familia enterovirusurilor, însă sunt implicate și alte subtipuri de enterovirusuri. Se transmite foarte ușor, afectând până la jumătate dintre cei cu care intră în contact, cu precădere copiii între 1 și 5 ani, dar și copiii de vârstă mai mare și adulții. Apare mai frecvent la sfârșitul verii și toamna și poate determina epidemii în colectivități (creșe, grădinițe).
Virusul este conținut în lichidul leziunilor orofaringiene și tegumentare, salivă, secreții nazo-faringiene și în scaun. Contactul direct sau indirect cu acestea poate produce infectarea. De asemenea, picăturile lui Flügge (picături de secreții nazofaringiene expulzate în aer în urma strănutului sau tusei) pot constitui o modalitate de infectare.
Virusul pătrunde în organism pe cale orală, se multiplică în intestin, de unde se răspândește în întreg organismul, toată această perioadă de incubație durând între 3 și 6 zile.
Cum recunoaștem Boala mână-gură-picior?
Primul simptom care apare, de regulă, este febra (ușoară/moderată, până în 39 grade), urmată de leziunile bucale, cu diminuarea apetitului și alterarea stării generale. La 1 - 2 zile distanță de instalarea leziunilor bucale apare erupția tegumentară.
Caracteristicile leziunilor bucale:
- inițial, apar papule mici și roșii care se transformă în vezicule (conțin lichid), situate pe o bază roșie, care evoluează mai apoi spre ulcerații;
- pot afecta limba, gingiile, fața internă a obrajilor, cerul gurii și faringele, dar și tegumentul din jurul gurii;
- de regulă, apar între 2 și 10 leziuni;
- sunt foarte dureroase, împiedicând alimentația.
Caracteristicile erupției tegumentare:
- apare la 75% dintre pacienți;
- inițial, sunt leziuni maculo-papulare, care, mai apoi, devin veziculare;
- nu sunt dureroase;
- nu sunt pruriginoase;
- sunt localizate pe fața dorsală a degetelor de la mâini și picioare, dar pot apărea și pe palme, plante, brațe și fese.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul se pune relativ ușor prin:
- contactul recent cu o persoană infectată;
- pe baza caracteristicilor clinice ale leziunilor;
- confirmarea diagnosticului prin investigații suplimentare (culturi, serologie) nu este o practică uzuală.
Tratamentul este doar simptomatic și suportiv:
- tratamentul febrei cu antipiretice de tipul ibuprofenului și paracetamolului;
- calmarea durerilor la nivel local (badijonări ale mucoasei bucale cu soluții care conțin anestezice locale, spray-uri cu efect anestezic și antiinflamator) și pe cale generală;
- aport suplimentar de lichide, cu evitarea alimentelor acide sau condimentate;
- în cazul în care nu este posibilă hidratarea orală, se recomandă spitalizarea pentru asigurarea nevoilor hidrice ale organismului;
- administrarea antibioticelor este necesară doar în caz de apariție a complicațiilor și la recomandarea medicului.
Durata de evoluție a bolii este de 7 - 10 zile, leziunile tegumentare vindecându-se fără sechele.
Cea mai frecventă complicație este deshidratarea, întrucât ulcerațiile bucale sunt foarte dureroase și interferează cu alimentarea. De asemenea, gura nefiind o cavitate sterilă, se poate produce o suprainfecție de tip bacterian, ce necesită tratament antibiotic. Mai pot apărea meningita aseptică sau encefalita, dar sunt foarte rar întâlnite.
Cum se poate preveni apariția bolii gură-mână-picior?
Pentru prevenirea transmiterii bolii este necesară izolarea la domiciliu a persoanelor infectate până când dispare febra și până când leziunile bucale se vindecă (prima săptămână de evoluție a bolii, deși virusul se excretă în materiile fecale până la 3 luni de la infectare).
Un rol foarte important în prevenirea răspândirii bolii îl are și spălarea frecventă a mâinilor, mai ales după folosirea toaletei, schimbarea scutecelor, înainte de pregătirea mesei și înaintea mesei și dezinfectarea obiectelor cu care copii vin în contact.
Odată cu trecerea prin boală, imunitatea dobândită este durabilă, dar reinfecția se poate produce cu un alt subtip de virus.
