Ginecomastia reprezintă mărirea în volum a sânului la bărbat, de obicei bilaterală, simetrică, nedureroasă, fără modificări tegumentare, fără semne inflamatorii, fără invazie locală și fără afectarea ganglionilor axilari. Considerat a fi un dismorfism, mărirea de volum a sânilor este însoțită de anxietate, fiind un factor de stres emoțional ce afectează calitatea vieții pacienților.
Cauze
Ginecomastia apare datorită dezechilibrului dintre cantitatea de estrogen – care este în exces – și cea de testosteron – care este mai scăzută. Acest dezechilibru poate să apară în mod fiziologic episodic, poate să fie produs de medicamente sau poate să apară în anumite boli.
Ginecomastia fiziologică este tranzitorie și poate să apară:
- la nou-născut – mai mult de jumatate din nou născuții de sex masculin se nasc cu glanda mamară crescută în dimensiuni datorită estogenilor materni; în general dispare într-un interval de până la 3 săptămâni după naștere;
- la pubertate – este foarte întalnită; în cele mai multe cazuri țesutul se va retrage fără tratament în 6 luni până la 2 ani;
- după vârsta de 60 ani – când scade nivelul testosteronului prin involuție testiculară și crește nivelul estrogenului (produs de țesutul adipos în exces). Cel puțin 1 din 4 bărbați este afectat la această vârstă.
Ginecomastia patologică se poate instala datorită altor afecțiuni:
- tumori testiculare sau adrenale care produc exces de estrogeni, leziuni testiculare (bacteriene, virale, traumatice);
- hipertiroidism;
- ciroza hepatică, hepatite cronice, insuficiența cardiacă renală;
- mutații genetice familiale sau spontane (sindromul Kallman, sindromul Klinefelter);
- malnutriția/înfometarea severă.
Ginecomastia indusă medicamentos este produsă de medicamente care în mod direct sau indirect modifică echilibrul estrogeni-testosteron:
- antiandrogeni folosiți în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată sau a cancerului de prostată (flutamida, finasterid, spironolactona);
- steroizii anabolici, medicamente cu fitoestrogeni din plante; unele uleiuri (extract al arborelui de ceai, levănțică), creme pe bază de estrogeni (prin contactul pielii);
- medicația anti-HIV, medicația antianxiolitică sau antidepresivele triciclice, antibiotice (derivaţi de imidazol, izoniazidă), medicamente din sfera digestivă (cimetidină, metoclopramid, omeprazol), medicație cardiologică și antihipertensivă (nifedipin, verapamil, digoxin, captopril, enalapril);
- substanțe cu scop recreativ: alcool, amphetamine, marijuana, heroina, metadona.
Ginecomastia idiopatică este o formă a acestei afecțiuni pentru care nu a fost identificată o cauză.
Diagnostic
Evaluarea inițială a pacientului cu ginecomastie implică o anamneză detaliată (discuția cu pacientul care include istoricul medical) și un examen fizic amănunțit. Stabilirea intervalului pentru debutul simptomatologiei are o importanță deosebită în managementul ulterior. Discuția cu pacientul referitoare la simptomatologie ar putea orienta diagnosticul către boli hepatice, renale, hipertiroidism (palpitații, transpirații excesive, scădere în greutate) sau insuficiență testiculară (scăderea libidoului, disfuncție erectilă, infertilitate).
Examenul clinic general poate identifica și alte modificări induse de dezechilibrul hormonal (modificarea pilozității, atrofie testiculară, obezitate ginoidă) sau semnele clinice ale afecțiunii de bază care a indus dezechilibrul hormonal (tumori testiculare, hepatomegalie, etc).
Evaluarea de laborator include pe lângă analize uzuale pentru ficat, rinichi, dozări specifice hormonale (testosteron, estrogen, LH, beta HCG, prolactina, TSH, FT4). În funcție de rezultate pot fi necesare investigații suplimentare (ecografie testiculară, CT abdominal, cariotip, biopsie).
Tratament
Tratamentul va fi specific, în funcție de patologia descoperită în urma investigațiilor. Tumorile testiculare vor fi operate, tireotoxicoza, bolile renale, bolile hepatice tratate corespunzator; medicația care determină ginecomastie va fi oprită dacă este posibil (în acest caz ar trebui să apară ameliorarea ginecomastiei în termen de o lună de la întrerupere). De obicei tratamentul cauzei primare atrage după sine ameliorarea ginecomastiei. Dacă în urma investigatiilor nu sunt detectate anomalii se va urmări clinic ginecomastia, la intervale de 3 luni până când aceasta se stabilizează sau regresează, după care examinarea va fi anuală.
În ginecomastia tranzitorie a pubertății se recomandă supraveghere deoarece în aproximativ 90% din cazuri se rezolvă spontan într-un interval de timp care poate varia de la câteva săptămâni la 2- 3 ani. În general, ginecomastia peste 4 cm nu regresează complet și dacă persistă după pubertate, se recomandă intervenție chirurgicală. Pentru obținerea unei regresii semnificative este indicat ca terapiile medicale să fie instituite cât mai devreme. Odată cu apariția fibrozei asociate (după aprox. 12 luni de la debutul ginecomastiei) afecțiunea este parțial reversibilă.
Tratamentul hormonal cu medicație antiestrogenică (de tipul clomifen și tamoxifen) este indicat în ginecomastia idiopatică persistentă.
Tratamentul chirurgical - Mamoplastia (excizia țesutului glandular, cu prezervarea areolei mamare și a mamelonului) va fi luată în considerare la pacienții cu macromastie sau ginecomastie veche, la care terapia antiestrogenică nu a adus nici un beneficiu.
Deși este o afecțiune cu evoluție benignă, ginecomastia are un deosebit impact emoțional. Cu sprijinul unei echipe multidisciplinară constituită din medici specialiști: endocrinolog, radiolog nutritionist, urolog și chirurg plastician se poate prelua pacientul cu ginecomastie în orice etapă, facilitând un diagnostic și un tratament corect
