Articole medicale

06.12.2022

Hepatitele cronice

Dr. Gabriela Grigoras

Medic specialist Medicină internă

Hepatitele cronice

Hepatita cronică reprezintă inflamația ficatului care durează de mai mult de 6 luni. Afecțiunea poate persista chiar și zeci de ani fără simptome și fără a produce injurii majore asupra ficatului. În unele cazuri însă, această inflamație progresează către ciroză, insuficiență hepatică și chiar către cancer de ficat.

Cauzele hepatitelor cronice

Cauzele hepatitei cronice sunt numeroase și variate, împărțindu-se în infecțioase și neinfecțioase.

Dintre hepatitele cronice, cele mai frecvente sunt cele de cauză infecțioasă virală. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), hepatitele virale B și C afectează aproximativ 325 de milioane de persoane la nivel mondial și provoacă 1,4 milioane de decese pe an, respectiv peste 3000 de decese pe zi.

  • Hepatita cu virus hepatitic C reprezintă 60 - 70% dintre cazurile de hepatită cronică, aproximativ 85% dintre cazurile de hepatită acută C cronicizându-se.
  • Hepatita cu virus hepatitic B: aproximativ 5-10% dintre cazuri se cronicizează după episodul acut, cu o pondere mai mare la nou-născuții infectați, la care, în aproximativ 90% dintre cazuri, hepatita se cronicizează.
  • Hepatita cu virus hepatitic B și D.

Afectarea hepatică este inițial acută, în primele șase luni de la infectare, majoritatea virusurilor hepatitice persistând în organism și modificând progresiv arhitectura și funcționalitatea ficatului, până la stadii ireversibile.
Hepatitele cu virus hepatitic A și E nu cronicizează.

Dintre hepatitele de cauză neinfecțioasă amintim:

  • hepatite de cauză metabolică (asociate steatozei hepatice non-alcoolice - NAFLD) la persoanele cu sindrom metabolic, obezitate, rezistență la insulină, diabet zaharat și hipertrigliceridemie;
  • hepatite toxice (post consum excesiv de alcool - 80g alcool/zi la bărbați și 40g alcool/zi la femei);
  • hepatite induse medicamentos (paracetamol, antibiotice precum izoniazida, nitrofurantoinul, amoxicilina + acid clavulanic, trimetoprim - sulfametoxazol,  anticonvulsivante  precum valproat, fenitoină, statine, steroizi, contraceptive orale, steroizi anabolici, tratamente antiretrovirale);
  • hepatite autoimune, declanșate de medicamente (nitrofurantoinul, hidralazina, metildopa), după transplantul de ficat sau infecții virale (Epstein-Barr, rujeolă);
  • hepatite asociate cu boala celiacă sau colangita biliară primitivă;
  • hepatite de cauză genetică: hemocromatoza (acumulare în exces de fier în organism), deficitul de alfa-1-antitripsină, boala Wilson (acumulare de cupru la nivel hepatic, prin deficit de ceruloplasmină);
  • hepatite secundare disfuncției glandei tiroide.

 

Categorii de risc și mod de transmitere a hepatitelor cronice

Unele persoane au risc mai ridicat de a contracta infecția cu virusuri hepatice:

  • nou-născuții din mame infectate;
  • persoanele care folosesc la comun ace, seringi, droguri injectabile;
  • persoanele care au contact sexual cu persoane infectate;
  • personalul medical expus la sânge la locul de muncă;
  • pacienții care necesită hemodializă;
  • persoanele cu piercinguri, tatuaje, tratamente stomatologice efectuate cu instrumente nesterile;
  • persoanele care călătoresc în zone cu o rată ridicată de infectare precum unele țări din Asia, Africa, estul Europei.

Hepatita virală B se transmite direct (transmitere perinatală, sexuală, percutană, permucoasă, salivă) și indirect, prin intermediul unor obiecte contaminate cu sânge, fluide, secreții infectate.
Hepatita virală C se transmite prin modul direct (transfuzii de sânge, de factori antihemofilici, transplant de țesuturi și organe, leziuni accidentale) și mai puțin prin contact interuman.
Hepatita virală D este cauzată de un virus defectiv care se replică doar în prezența virusului hepatitic B, AgHBs realizând incapsidarea și se transmite similar hepatitei B.

Simptome și manifestări clinice ale hepatitelor cronice

Hepatitele cronice virale cuprind un spectru larg de manifestări clinice, de la formele inaparente, la hepatita fulminantă, hepatita cronică, ciroza și cancerul hepatic primar.
Simptomele pot include: oboseală, dureri abdominale, greață, vărsături, scăderea poftei de mâncare, febră, scaun deschis la culoare și urină închisă la culoare, dureri articulare, icter sclero-tegumentar, prurit, steatoree (excesul de grăsimi în scaun).

În cazul hepatitei autoimune, în special la femeile tinere, manifestările pot afecta practic orice sistem al corpului și pot include artralgii (dureri resimțite la nivelul articulațiilor), amenoree, anemie hemolitică, acnee, tiroidită, nefrită, colită ulceroasă și fibroză pulmonară.

În situațiile în care este deja instalată ciroza hepatică, persoanele afectate pot prezenta semne precum: mărirea de volum a abdomenului prin acumularea lichidului de ascită, splenomegalia, înroșirea palmelor, icterul și angioamele cutanate, tendința la sângerare, mai ales la nivelul tractului digestiv, deteriorarea funcției cognitive.

Diagnosticarea hepatitelor cronic

Hepatita cronică este suspectată la un pacient care prezintă manifestări clinice sugestive, creșteri ale transaminazelor hepatice (TGP, TGO) sau care a avut hepatită acută în antecedente.

În cazul persoanelor asimptomatice, pentru tranșarea diagnosticului sunt necesare examinarea clinică, evaluarea ecografică a ficatului și a splinei, efectuarea testelor hepatice (TGP, TGO, bilirubină, fosfatază alcalină, LDH) și a testelor serologice virale pentru virusul hepatitic B (VHB) și virusul hepatitic C (VHC): Ac anti HVC, Ag HBs etc. Precizarea exactă a încărcăturii virale se face detectând în sânge ADN VHB, respectiv ARN VHC.

De obicei, infecțiile cronice virale sunt descoperite întâmplător atunci când pacientul efectuează analize sanguine de rutină, iar transaminazele sunt crescute, ulterior acesta realizând și testele pentru markerii virali hepatici, care sunt pozitive. Evaluarea și stadializarea gradului de afectare a ficatului se fac prin biopsie hepatică sau prin alte metode de evaluare corespondentă (FibroScan, FibroTest, FibroMax). 

Tratamentul hepatitelor cronice

Regimul igieno-dietetic al hepatitelor cronice trebuie să cuprindă:

  • adoptarea unei diete sănătoase, cu aport crescut de fructe și legume, proteine ușor absorbabile (carne de pui, pește, lapte, brânzeturi, ouă);
  • reducerea consumului de grăsimi saturate (carne grasă, porc, rață, carne de oaie, mezeluri, cârnați);
  • scădere ponderală și stil de viață cu mișcare;
  • evitarea consumului de băuturi alcoolice și a abuzului de medicamente;
  • controlul diabetului zaharat;
  • suplimente hepatoprotectoare care ajută la regenerarea ficatului (nu au o eficiență dovedită).

Tratamentul hepatitelor cronice țintește tratarea cauzei, prevenirea avansării bolii și gestionarea complicațiilor, atunci când sunt deja instalate. Se administrează doar la recomandarea și sub supravegherea medicului. Tratamentul cuprinde:

  • medicamente antivirale atunci când este crescută încărcarea virală, nivelul enzimelor hepatice este ridicat;
  • medicamente imunomodulatoare, corticosteroizi în cazul hepatitelor autoimune;
  • transplant hepatic în cazurile avansate la ciroză sau insuficiență hepatică.

Tratamentul hepatitei cronice VHB presupune utilizarea a două categorii de medicamente: peg-interferon și analogi nucleozidici (lamivudină, adefovir, entecavir, tenofovir). Hepatita cronică B se vindecă rar, dar tratamentele actuale pot opri replicarea virală și evoluția bolii.
Tratamentul pentru hepatita cronică VHC a evoluat considerabil în ultimele decenii, noile regimuri terapeutice numite interferon-free arătând rezultate bune, cu o rată de vindecare de 95%.

Prevenirea hepatitelor cronice

Măsurile de prevenție a hepatitelor cronice sunt:

  • respectarea măsurilor de igienă;
  • utilizarea seringilor de unică folosință;
  • evitarea locurilor neigienice/neamenjate pentru realizarea tatuajelor, piercingurilor, manichiurii;
  • folosirea corectă a prezervativului;
  • evitarea folosirii în comun a unor obiecte ce ar putea fi contaminate cu sânge, precum aparatele de ras, foarfece, periuța de dinți;
  • în cazul hepatitei B, principala metodă de prevenție este vaccinarea. Vaccinarea contra hepatitei B asigură protecția și contra infecției cu virusul hepatitic D. Nu există vaccin contra hepatitei C;
  • administrarea de imunoglobulină antihepatitică B nou-născuților din mame infectate și vaccinarea la 12 ore de la nașter

Evaluările medicale periodice sunt necesare pentru depistarea din timp a afecțiunilor hepatice cu potențial de evoluție grav.

Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.