Hernia perineală (sau eventrația perineală) este o formă rară de complicație tardivă după operațiile radicale cu viză oncologică în sfera pelvină și constă în deplasarea și protruzia viscerelor abdominale la nivelul perineului, adică a șezutului. Cel mai frecvent, acest tip de hernie apare în urma operației pentru cancerul rectal, atunci când se îndepărtează rectul în totalitate, intervenția fiind numită excizie abdomino-perineală.
Datele din literatura de specialitate demostrează o prevalență (numărul de cazuri diagnosticate raportat la numărul pacienților examinați din categoria celor cu risc) cuprinsă între 0,6% și 7%. O creștere a numărului de cazuri poate fi explicată prin lărgirea amplorii tehnicilor chirurgicale în cancerul rectal (așa-numita tehnică extralevatorie), corelată cu tratamentul radio-chimio-terapic preoperator, cu scopul dovedit de a îmbunătăți rata vindecării. Totuși, este posibil ca numărul real al pacienților cu hernie perineală să fie mai mare, din cauza herniilor mici și asimptomatice care nu ajung să fie diagnosticate.
Clinic, pacientul prezintă o deformare sau o umflătura în zona șezutului, pe locul anusului natural îndepărtat, unde pielea este cicatrizată. Aceasta cauzează de la grade diferite de disconfort, simptome urinare, până la durere importantă, având un impact negativ asupra calității vieții.
Pentru un diagnostic complet, examenul clinic, deși de cele mai multe ori edificator, ar trebui completat cu o evaluare imagistică (ecografie, CT, RMN), mai ales pentru a exclude posibilitatea unei recidive tumorale locale.
Complicațiile pot fi redutabile. Ocluzia intestinală este posibilă prin dezvoltarea aderențelor și mecanismelor de angulație și torsiune ale intestinului subțire, manifestându-se sub forma durerilor și distensiei abdominale, oprirea tranzitului intestinal și apariția vărsăturilor. De asemenea, pielea regiunii perineale se poate necroza și eroda, conducând la așa-numita eviscerație, adică ieșirea intestinelor la exterior.
În cazul pacienților simptomatici, dar și pentru prevenirea complicațiilor, este indicat tratamentul chirurgical. Deși nu este lipsită de provocări pentru echipa chirurgicală (prin vizibilitatea redusă sau necesitatea aplicării suturilor în profunzime), operația este singura opțiune pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a scoate pacientul din zona riscului de complicații. Variantele de procedură chirurgicală sunt multiple: de la calea de abord (intervenție deschisă, perineală, laparoscopică) până la modul de rezolvare (prin utilizarea unor plase din diferite materiale sau prin aducerea unor porțiuni din mușchiul mare fesier). Toate acestea trebuie gândite și adaptate fiecărui caz în parte, mai ales în contextul inexistenței consensului în ceea ce privește standardizarea unei anumite abordări.
Tratamentul herniei perineale, realizat cu succes la Arcadia
Un pacient în vârstă de 72 de ani, din mediul urban, s-a prezentat la Spitalul Arcadia pentru o consultație de Chirurgie generală, acuzând creșterea în volum și deformarea regiunii perineale, însoțite de disconfort accentuat atât în timpul mersului pe jos cât și în poziția șezut. Pacientul a relatat că fusese diagnosticat cu cancer rectal cu aproximativ un an înainte, pentru care efectuase câteva ședințe de radioterapie și, ulterior, intervenție chirurgicală – excizie abdomino-perineală de rect, având la momentul consultației colostomie și regiunea anală complet închisă și cicatrizată.
La examenul clinic s-a constatat deformarea evidentă a regiunii perineale, cu protruzia unei mase aflate imediat sub piele, de aproximativ 10 cm sub nivelul planului interfesier. Masa prezenta consistență moale, polilobulată și putea fi împinsă cu ușurință înapoi. S-a stabilit diagnosticul de eventrație (sau hernie) perineală și, având în vedere afectarea importantă a calității vieții pacientului, s-a decis necesitatea intervenției chirurgicale.
După completarea unor investigații preoperatorii de rutină, s-a intervenit chirurgical, preferându-se în acest caz abordul abdominal, deschis, pentru un mai bun control asupra aderențelor intestinale dezvoltate de la intervenția anterioară (ceea ce, intraoperator, s-a dovedit a fi cea mai bună decizie). S-a practicat refacerea planșeului pelvin prin fixarea unei plase din material compozit, facilitându-se astfel menținerea viscerelor abdominale (intestinele) în poziția lor anatomică. De asemenea, pentru sporirea confortului pacientului, s-a recurs și la refacerea regiunii perineale prin îndepărtarea excesului de piele de la acest nivel.
După operația care a durat aproximativ o oră, fără complicații, pacientul a fost mutat din sectorul de supraveghere postoperatorie în salonul obișnuit. A fost încurajat și ajutat să se ridice din pat și să-și reia alimentația pe cale orală, având o recuperare rapidă, fără evenimente. A fost externat în ziua următoare.
Având parte de o abordare modernă de tip team work (muncă în echipă), ce presupune o colaborare excelentă între chirurg, anestezist, asistente și personalul de îngrijire, precum și de o bază materială de ultimă generație, acest caz a fost tratat cu succes în cadrul Spitalului Arcadia, pacientul întorcându-se la o viață normală, foarte mulțumit de rezultatul obținut.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
