Articole medicale

23.08.2018

Infecțiile glandelor salivare (sialadenitele)

Sialadenitele reprezintă inflamații ale glandelor salivare, determinate de prezența unui calcul sau hiposecreția glandei care interesează:

  • doar canalele de extracție ale glandelor salivare (sialodochite);
  • glandele în totalitate (sialadenite).

Glandele salivare majore sunt reprezentate de glandele parotide, submandibulare și sublinguale.

Etiologie
 

Sialdenitele apar de obicei secundar hiposecreției glandei sau obstrucției canalului, dar pot apărea și fără o cauză evidentă.

Apar predominant la nivelul glandelor parotide și submandibulare mai ales la:

  • pacienți cu vârste între 50 și 60 de ani;
  • pacienți cu afecțiuni cronice care asociază xerostomia (uscăciunea gurii);
  • pacienți cunoscuți cu sindrom Sjogren;
  • adolescenți și tineri cu anorexie;
  • pacienți cunoscuți cu diabet zaharat, insuficiență renală cronică, insuficiență hepatică;
  • consumatori cronici de alcool;
  • după administrarea de medicamente neurotrope precum fenotiazine sau antidepresive;
  • la pacienții care sunt în curs sau după radioterapie pentru afecțiuni neoplazice la nivelul capului și gâtului.

Agentul etiologic principal este reprezentat de Staphylococcus aureus, dar mai pot fi implicate și Streptococcus pneumoniae sau bacterii anaerobe.

Examen clinic
 

Simptomatologia este reprezentată de febră, frison, durere unilaterală și edem.
Regiunea glandei afectate este tumefiată, de consistență fermă cu tegumente eritematoase (roșii) și edemațiate (inflamate), dureroasă la palpare. Limfonodulii (ganglionii) din jur sunt măriți de volum, făcând corp comun cu glanda.
La compresia glandei afectate se poate observa exteriorizarea de secreții purulente la nivelul orificiilor canalelor de excreție din interiorul gurii (canalul Stenon pentru glanda parotidă, respectiv Wharton pentru glanda submandibulară).

Diagnostic și tratament
 

Diagnosticul se stabilește în primul rând clinic. Computer-tomograful, ecografia glandei sau RMN-ul pot confirma o sialadenită sau un abces care nu sunt evidente clinic. De asemenea, dacă se exteriorizează secreții purulente la nivelul canalelor de excreție a glandelor, este necesar examen bacteriologic și antibiograma din secreție.

Tratamentul inițial este reprezentat de antibioterapie activă împotriva Stafilococului auriu. Ulterior, tratamentul se modifică în funcție de rezultatul examenului bacteriologic și antibiogramei. Uneori, este necesar tratamentul cu Vancomicină, mai ales in cazurile cu Stafilococ auriu meticilino-rezistent, întâlnit predominant la persoanele vârstnice, instituționalizate.
Măsuri locale:

  • gargară cu apă de gură cu Clorhexidină 0,12% de 3 ori pe zi;
  • comprese calde;
  • consumul de alimente care cresc fluxul salivar, precum sucul de lămâie, bomboanele;
  • masajul glandei.

Evoluția este bună sub tratamentul antibiotic corect instituit.
Complicațiile pot fi reprezentate de supurații (abcese) la nivelul lojelor submandibulară sau parotidiană, care necesită tratament chirurgical, reprezentat de incizia și drenajul lojei și tratament antibiotic parenteral (intravenos).