Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0758 100 700

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Copiii, părinții, anestezia...

Dr.Lunca„Copilul meu trebuie operat! Cu anestezie generală! Suntem îngrijorați. Ce trebuie să știm, ce trebuie să facem și să nu facem?”

Întrebările sunt multe. Emoțiile și îngrijorarea sunt mari. Și este firesc să fie așa, pentru că părinții își iubesc copiii și doresc pentru ei tot ce este mai bun: lipsa suferinței, siguranță, confort.
Asocierea dintre chirurgie și anestezie este inevitabilă, fiind deseori dificil de separat riscul anesteziei de cel al operației în sine.
Rolul anesteziei este de a înlătura durerea și disconfortul unei intervenții chirurgicale, permițând desfășurarea ei în condiții optime. Deși  în prezent anestezia este mai sigură decât oricând, nu putem afirma că ea este lipsită de riscuri.

Riscul anesteziei depinde de:

  • tipul intervenției (amploare, durată, necesitatea monitorizării invazive);
  • efectuarea electivă (programată)/în urgență a procedurii chirurgicale;
  • vârsta pacientului;
  • alte probleme sau afecțiuni patologice preexistente.

Efectele anesteziei pot fi grupate în:

  • reacții secundare;
  • efecte adverse.

Reacția secundară este un efect nedorit al unui medicament sau al unei acțiuni terapeutice. Multe reacții secundare ale medicamentelor și tehnicilor de anestezie sunt cunoscute și anticipate, dar nu pot fi complet prevenite și îndepărtate. Deși creează disconfort, multe dintre acestea nu sunt în mod particular periculoase. Ele fie dispar rapid, fie pot fi tratate.

Ce întâlnim mai frecvent?

  • Amețeală și disconfort la injectarea drogurilor anestezice;
  • agitație psihomotorie la trezirea din anestezie;
  • grețuri, vărsături, somnolență, dureri în gât, răgușeală, frison, durere.

Reacțiile adverse ale drogurilor și tehnicilor anestezice se produc în mod neașteptat, sunt nedorite iar terapia lor este mai complexă.

Pot apărea: traume ale dinților și altor structuri din cavitatea bucală, edem glotic, laringospasm, wheezing, reacții alergice la medicamente/latex, leziuni ale coloanei vertebrale, leziuni ale arterelor, venelor, nervilor, tulburări hemodinamice, aspirația conținutului gastric în căile aeriene, cu pneumonie de aspirație. Leziunile cerebrale și decesul sunt cele mai de temut, dar, din fericire, acestea sunt extrem de rare (de exemplu, în SUA, se consideră că riscul ca un copil sănătos să sufere leziuni severe sau chiar să moară ca urmare a unei anestezii este mai mic decât riscul pe care îl presupune călătoria într-o mașină).

Cele menționate mai sus sunt aspecte valabile pentru anestezie la orice pacient, indiferent de vârstă.

Copiii reprezintă o categorie aparte de pacienți. Dintr-o multitudine de motive, ei se comportă diferit comparativ cu adulții atunci când sunt supuși unei anestezii. În plus, există diferențe majore anatomice, fiziologice și farmacologice. În funcție de vârstele copiilor, distingem următoarele intervale:

  • 0-1 lună (nou-născut);
  • 1-12 luni (sugar);
  • 12-24 luni (copil mic);
  • 2-12 ani (copil).

Astfel:

  • imaturitatea sistemului respirator îi face pe nou-născuți, sugari și copiii mici să fie mult mai predispuși la atelectazie (condensare pulmonară) și la hipoxemie (scăderea nivelului de oxigen din sânge);
  • debitul cardiac este foarte dependent de modificările frecvenței cardiace;
  • tegumentele subțiri, fragile, conținutul redus în țesut adipos precum și o suprafață corporală mare raportată la greutatea corporală predispun la pierderea rapidă a căldurii, dependent de temperatura mediului ambiant (temperatura din sala de operație, a soluțiilor administrate, temperatura gazelor anestezice, precum și efectul direct al celor din urmă asupra termoreglării);
  • nou-născuții și sugarii au un risc mai mare de morbiditate și mortalitate perianestezică decât alte categorii de vârste; de fapt, riscul este invers proporțional cu vârsta.

Informațiile prezentate mai sus sunt pur medicale, științifice, mai mult sau mai puțin înțelese de persoanele fără pregătire medicală. În epoca internetului însă, când un copil trebuie operat, părinții au multe alte întrebări și dileme.

De ce are nevoie copilul meu de anestezie/sedare?
 

Orice gest chirurgical produce fie disconfort, fie durere. Controlul acestora prin anestezie/sedare limitează stresul chirurgical, permițând desfășurarea actului medical în condiții de deplină siguranță.

Pot amâna procedura până când copilul mai crește?
 

Copiii sunt supuși unei intervenții chirurgicale care necesită anestezie numai când gestul operator este esențial pentru sănătatea lor. În cazul unor afecțiuni, amânarea intervenției poate duce la complicații; de exemplu: obstrucția adenoidiană cu otite frecvente poate duce la dificultăți de auz și dezvoltare necorespunzătoare a limbajului, necoborârea unui testicul, prin amânarea intervenției, poate duce la infertilitate și risc de cancer testicular, obstrucția canalului lacrimal necorectată poate crea probleme de vedere.

Cum se realizează anestezia la copii?
 

Anestezia este un somn profund, reversibil indus medicamentos. Inducția se poate realiza pe cale inhalatorie sau intravenoasă. La copii, preferăm inducția inhalatorie deoarece accesul intravenos este dificil din cauza dispunerii țesutului adipos, făcând astfel greoaie vizualizarea venelor. După vârsta de 2 ani, abordul vascular devine mai ușor de realizat.

În timpul intervenției chirurgicale, folosim cea mai mică cantitate de anestezic  care poate controla sedarea și durerea pe parcursul procedurii. Totul se bazează pe greutatea pacientului. Deși este important să reducem expunerea copilului la anestezie, în același timp este critic să controlăm durerea. Altfel, copilul poate experimenta, timpuriu și pe termen lung, probleme legate de stresul chirurgical. Acest lucru se întâmplă pentru că operația nu afectează doar țesutul de la locul operației, ci determină și creșterea unor hormoni și mediatori chimici în întreg organismul.

Anestezia îl poate afecta pe viitor pe copil?
 

În ultimii an, există un interes crescut în ceea ce privește toxicitatea anesteziei la organismele tinere. Experimentele efectuate pe animale nou-născute, expuse în mod repetat și prelungit la agenții anestezici, susțin toxicitatea, dar nu sunt concludente nici în ceea ce privește neurotoxicitatea, nici în ceea ce privește superioritatea unei tehnici anestezice asupra alteia.

Deși în acest domeniu este nevoie de mai multe cercetări, în momentul de față studiile atestă siguranța anesteziei.

„Ne este frică: și nouă, și copilului...”
 

Anxietatea este firească. Atât a copiilor, cât și a părinților. Dependent de vârstă și de experiențele anterioare, sentimentul cel mai puternic al copiilor care urmează a fi operați este frica. Spre deosebire de adulți, a căror principală temere este decesul, copiii se tem de durere și de separarea de părinți.
Sunt mai predispuși la anxietate copiii timizi și cei introvertiți, cei cu antecedente de spitalizare și intervenții chirurgicale, copiii cu părinți separați, precum și cei ai căror părinți sunt anxioși.

Cum poate fi redusă anxietatea?
 

Prin comunicare:

  • părinte – copil: o discuție deschisă, în care să folosiți termeni adaptați vârstei și gradului de înțelegere a celui mic;
  • anestezist – părinte – copil: preoperator, medicul anestezist explică cum se vor desfășura lucrurile în ziua intervenției; pentru a reduce și mai mult anxietatea copilului, inducția anesteziei are loc în prezența unuia dintre părinți, ceea ce are un efect calmant asupra copilului.

Ce pot face părinții pentru a scădea riscurile anesteziei?
 

  • Informați anestezistul corect despre starea de sănătate a copilului și despre medicamentele pe care le ia, chiar dacă nu sunt prescrise de medic.
  • Respectați indicațiile date de medicul anestezist referitoare la oprirea ingestiei de alimente și lichide.
  • Continuați medicația uzuală și nu opriți administrarea unui medicament decât la indicația anestezistului/chirurgului.
  • Discutați cu anestezistul despre particularitățile copilului (suzetă, suptul degetului, păturica preferată pentru somn, jucăria preferată etc).

Fără a avea pretenția că am dezbătut tot ceea ce îi frământă pe părinți, închei prin a sublinia două lucruri:

  • când este necesară o intervenție chirurgicală pentru sănătatea copilului tău, anestezistul și chirurgul îți vor răspunde la întrebări pentru a te ajuta să înțelegi raportul risc-beneficiu;
  • cei mai mulți copii care vor fi supuși unei anestezii vor avea o evoluție bună și fără complicații.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou