Articole medicale

13.02.2018

O scurtă introducere în anatomia sânului

Dr. Enkeleida Hadimbu

Medic primar Obstetrică-Ginecologie

Dr. Enkeleida HadambuPlecând de la ideea că o bună înțelegere a importanței sănătății sânilor trebuie să fie susținută de o bună cunoaștere a anatomiei acestora, vă invit să înțelegem împreună modul în care sunt construiți sânii și care sunt câteva din semnalele de alarmă la care trebuie să fim atente.

Glanda mamară este o glandă cu secreție externă care produce laptele ce asigură nutriția fătului. Glandele mamare sunt slab dezvoltate la bărbați, dar la femeie constituie unul din caracterele sexuale secundare.

Glanda mamară este integrată în aparatul genital pentru următoarele considerente:

  • finalizează funcția de reproducere prin asigurarea nutriției bebelușului;
  • este organ țintă sau receptor periferic la o serie de hormoni steroizi (estrogen, progesteron, androgeni, glucocortioizi și mineralocorticoizi) sau hormoni proteici (prolactină, insulină, oxitocină). Acest fapt explică de ce o serie de dereglări hormonale au impact asupra glandei mamare, patologia acesteia fiind strâns legată de statusul hormonal.

Dezvoltarea glandelor mamare începe în cursul vieții embrionare. La naștere, glanda mamară este subdezvoltată. Structurile mamare sunt sensibile la acțiunea hormonilor placentari din circulația fetală se hipertrofiază și manifestă clinic „criza mamară” atât la fătul masculin, cât și la cel feminin.

Mugurii mamari derivă din ectoderm și constituie o rețea de canale puțin dezvoltate.
Până la pubertate, se dezvoltă în același ritm cu alte organe, fără un control hormonal particular. La pubertate, sub influența steroizilor ovarieni, corticoizilor, PRL și GH, rețeaua de canale se ramnifică și, la extremitățile lor, apar muguri formați din celule epiteliale.

Forma glandei mamare este hemisferică, piriformă sau discoidală, fiind determinată de factori constituționali, rasă, vârstă sau stări fiziologice.

În general, avem două glande mamare, dar se pot întâlni și situații patologice:

  • amastia – absența unilaterală sau bilaterală a sânului;
  • atelia – absența mamelonului;
  • hipermastia – prezența unui număr mai mare de glande mamare;
  • hipertelia – prezența unui număr mai mare de mameloane.

Glanda mamară este alcătuită din structuri glandulare acinoase și canaliculare, formațiuni conjuctivo-vasculare și țesut adipos.
Pielea – fină, subțire – conține foliculi piloși, glande sebacee și sudoripare. Aspectul pielii în „coajă de portocală” este prezent în leziunile maligne ale sânului.
Pielea din partea centrală prezintă 2 elemente distincte:

  • areola – prezintă pe suprafața sa câteva proeminențe neregulate numite tuberculii lui Morgagni;
  • mamelonul – o ridicătură de formă cilindrică sau conică, situată în centrul areolei primitive, la nivelul căreia se deschid 10-15 orificii ale canalelor galactofore.

Scurgerile mamelonului, în afara sarcinii și alăptării, pot avea o semnificație patologică gravă.

Componenta glandulară a sânului este formată din 15-20 sisteme ductale independente, fiecare din ele drenând aproximativ 40 de lobuli. Fiecare lobul conține 10-100 de acini secretori de lapte, care drenează în ductele terminale de dimensiuni mici.
Ductele terminale drenează în ductele colectoare din ce în ce mai mari, la nivelul mamelonului fiind vizibile doar 6-8 canale excretoare.

Această scurtă introducere în anatomia sânului este dedicată înțelegerii structurii acestuia, mai ales având în vedere recomandarea pentru autoexaminarea lunară a sânilor. Realizată corect și după menstruație, coroborată cu examinările clinice, aceasta poate un pas important în detecția precoce a oricăror afecțiuni ale sânului.