Sună la Arcadia

Policlinica Arcadia Cicoarei
Centrul Medical Arcadia Sărărie
Spitalul Multidisciplinar Arcadia
Spitalul de Cardiologie Intervențională

Informații și programări
Call center: 0232 920
Număr valabil pentru apelurile internaționale:
004 0232 20 2000
004 0757 202 000

Servicii spitalizare general
Birou consiliere pacienți: 0232 20 2002

Servicii spitalizare cardio
0755 100 718

CENTRUL DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ ARCADIA

Informații și programări
0232 222 366 / 0232 222 566

Știința Arcadia

Deficitul de iod și gușa endemică

Dr. Cristina CarageaHormonii tiroidieni sunt fabricați plecând de la un element natural – iodul – pe care glanda tiroidă îl captează din alimentație. O alimentație echilibrată aduce în jur de 300 micrograme de iod pe zi, ceea ce este suficient.
Iodul este prezent în următoarele alimente: alge, soia, crustacee, pește, dar și în fasole verde și lactate. În anumite zone din țara noastră iodul se găsește în cantitate scăzuta în sol, apă și alimente. Aceste zone se numesc endemice sau gușogene și sunt regiuni de deal, subcarpatice. Aici, frecvența tulburărilor datorate deficitului de iod este mai mare.

Hormonii tiroidieni acționează pe un mare număr de funcții din organism. Un exces de hormoni (hipertiroidie) provoacă o creștere a temperaturii, metabolismul este accelerat, ceea ce explică sensibilitatea la căldură și accelerarea tuturor funcțiilor în organism. Invers, o scădere a hormonilor tiroidieni (hipotiroidie) duce la o scădere a temperaturii corporale și a tuturor funcțiilor din organism. Astfel, un aport optim de iod este necesar pentru buna funcționare a organismului.
Afecțiunile produse prin deficit iodat includ totalitatea efectelor lipsei acestui mineral asupra organismului uman, ce pot fi prevenite asigurând un aport normal de iod.
Aceste afecțiuni continuă să rămână la începutul secolului XXI cea mai frecventă cauză de retard mental evitabil, afectând pe plan mondial circa 1,5 miliarde de locuitori din 130 de ţări. Numai 10% din efectele deficitului iodat sunt vizibile: gușa și cretinismul endemic. Cel puţin 90% dintre consecințele carenței iodate rămân nediagnosticate, cea mai importantă fiind afectarea cerebrală cu diverse grade de severitate.
Carența iodată (aport iodat sub 50μg/zi) constituie cea mai frecventă cauză a gușilor. Când aportul scade sub 25μg/zi poate să apară hipotiroidismul congenital. În condițiile unui deficit iodat sever (aport <20μg/zi) apare cretinismul endemic.
Aportul iodat normal se situează între 150-300μg/zi. În anumite condiții fiziologice considerate perioade critice (vârsta 0-3 ani, pubertate, sarcină, alăptare), necesarul de iod al organismului crește.

Necesarul fiziologic de iod recomandat de OMS/ICCIDD/UNICEF

 

Grupe de vârstă

Aportul zilnic recomandat (μg/zi)

Nou-născuți

                          90

Sugari (5-12 luni)

                          90

Copii mici (1-3 ani)

                          90

Preșcolari (4-6 ani)

                         90

Copii (6-12 ani)

                        120

Adolescenți și adulți

                        150

Sarcină și alăptare

                       200

Semnele clinice ale deficitului de iod


La făt, semnele clinice ale deficitului de iod sunt:

  • avort spontan;
  • făt mort în uter;
  • malformații congenitale;
  • mortalitate perinatală crescută;
  • cretinism endemic;
  • retard pshiomotor.

La nou-născut:

  • gușă;
  • hipotiroidie;
  • retard mental endemic;
  • creșterea sensibilității tiroidei la radiații nucleare.

La copil și adolescent:

  • gușă;
  • hipotiroidie;
  • deficit mental;
  • întârzierea creșterii.

La adult:

  • gușă;
  • hipotiroidie;
  • deficit mental;
  • hipertiroidism iod-indus;
  • creșterea sensibilității tiroidei la radiații nucleare.

Excesul de iod
 

Excesul de iod poate afecta funcția tiroidiană. Adultul normal poate tolera aproximativ 1000μg iod/zi fără niciun efect secundar. Efectele secundare ale excesului de iod sunt:   

  • gușa și hipotiroidismul iod-indus;
  • hipertiroidismul iod-indus;
  • tiroiditele induse de iod;
  • cancerul tiroidian.

Diagnosticul gușii endemice
 

Pentru stabilirea diagnosticului clinic, medicul va pune întrebări privind zona de proveniență (există zone geografice în care deficitul de iod este mai frecvent) și va examina pacientul, urmărind semnele clinice de hipotiroidie, prezența gușii (creșterea în dimensiuni a tiroidei).

Pentru decelarea modificărilor biochimice:

  • analizele hormonale: TSH, FT4, +/- dozarea  Tiroglobulinei, anticorpilor anti TPO;
  • excreția iodului în urină – ioduria. În funcție de valoarea iodului urinar se stabilește gravitatea (valoarea normală este de 10 mg/dl). Carența de iod este ușoară dacă valoarea sa urinară este între 5-9,9 mg/dl, este moderată dacă valoarea este între 2-4,9 mg/dl și severă, dacă este mai mică de 2 mg/dl;
  • ecografia tiroidei: volumul tiroidei, prezența de noduli;
  • examinarea CT arată raporturile cu organele din vecinătate în gușile voluminoase.

Complicațiile gușii endemice
 

Gușa endemică poate avea următoarele tipuri de complicații:

  • mecanice, cea mai frecventă fiind compresia organelor din jur ce duce la simptome precum jena la înghițire sau respirație, răgușeala etc;
  • funcționale, cu hipo/hipertiroidie;
  • degenerative: noduli, hemoragii, calcificări, inflamații.

Tratamentul gușii endemice
 

Tratamentul profilactic constă în corectarea deficitului de iod prin suplimentarea iodată cu sare iodată și/sau tablete iodate.

În anul 2002 a intrat în vigoare în Romania legislația privind iodarea universală a sării ce prevede iodarea sării destinate consumului uman, aplicată cu caracter obligatoriu în industria alimentară (iodarea pâinii începând din anul 2004). În zonele endemice este necesară administrarea de tablete iodate la gravide și în perioada de alăptare (în general, suplimentele vitaminice recomandate gravidelor și mamelor ce alăptează conțin iod, dar este necesară urmărirea dozei pe care aceste tablete o conțin).

Tratamentul curativ constă, în funcție de particularitățile pacientului, în:

  • terapie medicamentoasă (hormoni tiroidieni, iod sau combinații);
  • tratament chirurgical;
  • radioiodoterapie.

Importanța iodului în buna funcționare a glandei tiroide este de netăgăduit. Din acest motiv, deficitul de iod trebuie diagnosticat și tratat din timp de către medicul endocrinolog.

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta trebuie să fii autentificat.

Autentifică-te sau crează un cont nou