Articole medicale

11.01.2022

Pregătirea emoțională pentru naștere și pentru perioada post-natală

Psih. Roxana Rusu

Psiholog clinician autonom; Psihoterapeut integrativ în supervizare Psihologie

Pregătirea emoțională pentru naștere și pentru perioada post-natală

Apariția unui copil în viața de cuplu marchează o etapă cu emoții trăite intens de ambii parteneri. O nevoie importantă a cuplului, cu atât mai mult a viitoarei mame este nevoia de securitate emoțională, nevoia de a avea o bună gestionare a propriilor emoții, în momente diverse din călătoria dinainte de a deveni părinte precum și după întoarcerea acasă cu copilul de la maternitate. Multe dintre viitoarele mămici vorbesc despre faptul că în lunile premergătoare nașterii au fost surprinse de stări diferite. Unele simt un grad mai mare de irascibilitate, de neliniște, de tristețe, îngrijorare urmând apoi să fie intercalate cu stări frecvente de bucurie și sentimente de bine și cu gânduri bune.

Modul în care fiecare viitoare mămică parcurge fiziologic sarcina și fiecare etapă de dezvoltare a bebelușului este însoțit de importante transformări corporale și emoționale. Este important de menționat că această perioadă poate aduce etape noi în dezvoltarea personalității, uneori poate declanșa chiar și crize identitare (furtună interioară prelungită). Aceste manifestări pot fi legate și de experiențele anterioare de viață ale viitoarei mame. Printre experiențele anterioare importante care își pot pune amprenta asupra viitoarei mămici cuprindem: existența unor sarcini pierdute în istoricul personal, istoric de abuz fizic, emoțional, sexual, întreruperi voluntare de sarcină, dificultate în obținerea sarcinii, diagnostic incompatibil cu sarcina în trecut, pierderi sau decese semnificative în context de familie. Toate aceste informații pot avea impact asupra modului în care decurge sarcina, dificultatea și durata travaliului, a nașterii și posibile complicații ulterioare.

Primul trimestru de obicei este unul nuanțat printre multe alte aspecte și de sentimentul de incertitudine cu privire la o posibilă pierdere a sarcinii, senzații de oboseală, dificultăți fiziologice. Este important acum ca viitoarea mămică să fie înțeleasă, ascultată și susținută, să i se ofere timp și spațiu pentru odihnă și adaptare la modificările cu care se confruntă. În a doua parte a sarcinii din fericire, cel mai frecvent viitoarele mămici se bucură de un tonus fizic energic, descriu o stare de bine, o dispoziție bună precum și optimism cu privire la propria evoluție în sarcină. Copilul devine din ce în ce mai prezent și activ. Sunt momente trăite cu bucurie și apropiere afectivă mai intensă cu viitorul copil. În acest moment în același timp începe să devină mai evidentă și apropiată frica de naștere, frica de durere, teama de necunoscut, devine și mai pregnantă ideea de responsabilizare pentru ambii parteneri. Unele mămici pot aprecia că este momentul unor renunțări importante, asociate cu rolul de a fi mamă: relația de cuplu, intrarea în concediul de maternitate, schimbări corporale, relații sociale și profesionale, îngrădirea libertății de mișcare.

Cele mai multe documentări pe subiectul vulnerabilității emoționale înainte și după naștere susțin că cel puțin una din zece mame, aflate la primul copil, va simți diferite grade de depresie/dispoziție tristă după naștere. Dacă vorbim despre varianta care cuprinde simptomele cele mai frecvente și mai ușoare în intensitate întâlnite în primele zile de viață ale bebelușului, aceasta va scoate în evidență stări de tristețe, de îngrijoare mai accentuată, sentimente de agitație și neliniște. Aceste simptome sunt de obicei pasagere și nu afectează funcționarea obișnuită a mamei în mediul de acasă.

Persoanele apropiate mamei, în special partenerul, vor putea observa mai rapid plânsul aparent fără sursă clară de nemulțumire al mamei, un nivel mai scăzut de răbdare, stare de iritabilitate în discuții obișnuite precum și o agitație la nivel de comportament. În situația în care aceste descrieri se mențin mai mult de primele săptămâni de viață a bebelușului, unele proaspete mămici dezvoltă o formă de depresie postpartum, aceasta fiind legată de evoluția în intensitate a simptomelor descrise inițial.

Simptomele depresiei post-partum includ variații dese de dispoziție, instabilitate emoțională, dispoziție emoțională negativă, gânduri insistente și exagerate cu privire la îngrijirea bebelușului, lipsă de speranță, plâns facil, modificări clare de apetit și scăderea în greutate, imposibilitatea de a dormi pe perioada de somn a bebelușului, pierderea energiei, epuizare fizică, lentoare în mișcări și comportamente, neglijență față de îngrijirea propriei persoane, dificultăți de concentrare a atenției, stări dese de confuzie, sentimentul că pierd controlul asupra propriilor acțiuni, frica de a nu-și răni copilul sau pe sine.

Idei despre cum se poate realiza o gestionare emoțională sănătoasă încă din perioada sarcinii:

  • Comunicare în cuplu, deschidere emoțională între parteneri, recunoașterea reciprocă a preocupărilor, a îngrijorărilor, a bucuriilor precum și a dificultăților;
  • Încurajarea viitoarei mămici spre a vorbi despre lucrurile care o preocupă, fără să aibă sentimentul de evaluare/judecată din partea celorlalți, să îi fie acceptate stările și manifestările;
  • Activități de cuplu cu rol de relaxare (similare cu tabieturile cuplului dinainte de sarcină, pentru a menține o linie cunoscută și adecvată cuplului);
  • Practicarea exercițiilor de detensionare corporală acceptate în sarcină, relaxare musculară, însoțite de exerciții de respirație abdominală profundă, yoga, dans (acestea reglează stresul și produc un nivel adecvat de conștientizare a propriului corp, a propriilor senzații);
  • Activități de tip expresiv cu rol de exteriorizare, pot fi reluate chiar și pasiuni/hobby-uri preferate de mămică în perioada propriei copilării, adolescență;
  • Se recomandă pe perioada sarcinii apropierea/consolidarea relațiilor importante afectiv pentru viitoarea mamă (reconectarea, vindecarea relației cu proprii părinți, bunici, a investi în relații sănătoase afectiv pe linia transgenerațională reprezintă un antrenament important în dezvoltarea unei relații de securizare afectivă cu viitorul copil).

Este recomandat să se apeleze la ajutor specializat (consiliere psihologică, psihoterapie), în cazul în care se observă după naștere sau pe perioada sarcinii trăiri și comportamente precum cele descrise mai sus (unele din aceste simptome nu sunt de fiecare dată conștientizate de mamă, este important ca cei apropiați cât și echipa medicală care monitorizează pacienta pe durata sarcinii să o încurajeze spre soluții psihoterapeutice). Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232.920 – Call Center Arcadia.

Powered by Froala Editor