Oxiuroza (enterobioza) este o infecție parazitară frecventă la copii, mai ales la cei care frecventează colectivități (creșe, grădinițe, școli). Este foarte contagioasă și necesită tratament pentru întreaga familie, chiar și pentru membrii asimptomatici.
Ce sunt oxiurii?
Oxiurii (Enterobius vermicularis) sunt viermi albi, subțiri: femela măsoară 9-12mm, iar masculul 3-5mm. Aceștia trăiesc în intestin și migrează spre anus pentru a depune ouăle, în special noaptea, provocând mâncărimi intense în zona anală și, la fetițe, la nivelul vulvei sau vaginului.
Atunci când copilul infectat se scarpină, transferă ouăle pe degete, iar acestea pot contamina obiectele din jur. Ouăle oxiurilor pot supraviețui pe suprafețe până la 3 săptămâni, reprezentând sursă de reinfectare. În această perioadă, oricine intră în contact cu suprafețele respective poate contracta paraziții intestinali.
Modalități de transmitere
Oxiuroza se transmite prin:
- contact direct cu o persoană infestată care s-a scărpinat în regiunea anală sau a folosit toaleta și nu s-a spălat pe mâini;
- ingestia de apă sau alimente contaminate (nespălate sau insuficient preparate termic);
- inhalarea aerului ventilat de la scuturarea lenjeriei contaminate;
- contactul cu obiecte, jucării, prosoape sau suprafețe contaminate;
- mersul desculț pe sol contaminat;
- autoinfestare – copilul se scarpină în zona anală și, dacă duce mâna la gură, ia ouăle și le înghite.
Cum se manifestă oxiuroza?
Mulți copii pot fi asimptomatici. Oxiurii nu dau simptomatologie în afară de mâncărimi ușoare perianale. Cele mai frecvente simptome includ:
- prurit (mâncărime) anal și perianal rebel și supărător, mai ales noaptea și spre dimineața când se mobilizează oxiurii, când femela iese prin rect pentru a depune ouăle;
- leziuni de grataj, escoriații, suprainfecții locale în regiunea anală, vulvară sau scrotală;
- la infestări masive, oxiurii migrează spre organele genitale și pot apărea vulvite, vaginite în cazul fetițelor;
- tulburări de somn, iritabilitate, oboseală;
- tulburări digestive ușoare: inapetență, dureri abdominale, grețuri;
- erupții tegumentare (urticartie);
- bruxism (scrâșnit din dinți);
- enurezis (udă patul);
- observarea oxiurilor vii în scaun sau pe lenjerie.
Cum se stabilește diagnosticul de oxiuroză?
Diagnosticul de oxiuroză se stabilește de către medic pe baza anamnezei, a examenului clinic obiectiv (examinarea regiunii perianale pentru observarea unor semne de iritație sau roșeață, dacă există), coroborat cu testele de laborator. Câteodată, oxiurii pot fi văzuți în zona anală, pe lenjerie sau în scaunul eliberat în toaletă, unde au aspectul unor capete de ață.
Investigații paraclinice:
- testul de amprentă anală (de elecție) – mai este numit testul celofanului sau testul cu scotch și constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața, înainte ca cel mic să se ridice din pat sau să facă duș. Banda este observată la microscop, unde se caută oxiuri sau larve. Acest test, făcut de 3 ori în 3 zile consecutive, va pune diagnosticul de oxiuroză în 90% dintre cazuri;
- examenul coproparazitologic evidențiază oxiuroză numai în 10-15% dintre cazuri, motiv pentru care nu este recomandat să se apeleze la această metodă ca modalitate de diagnosticare a afecțiunii;
- eozinofilia în cadrul hemoleucogramei poate fi sau nu prezentă în cadrul acestei boli parazitare.
Cum se tratează infecția cu oxiuri?
Tratamentul trebuie să fie concentrat inclusiv pe prevenirea reinfectării. Toți membrii familiei trebuie să urmeze același tratament, fie că acuză sau nu simptomele unei infecții cu oxiuri, riscul de transmitere a infecției fiind de 75% pentru persoanele aflate în aceeași casă.
Este important sa se respecte reguli stricte de igienă, care reduc riscul de răspândire a paraziților intestinali. Parazitul are un ciclu de viață de aproximativ 6 săptămâni, așadar igiena strictă trebuie să dureze măcar atât, iar toți cei din casă trebuie să urmeze câteva reguli importante.
Măsuri de igienă și prevenție:
- Spălarea hainelor și a lenjeriei de pat și uscarea lor la temperaturi mari chiar din prima zi de tratament ajută la prevenirea reinfestării. Schimbarea și spălarea lenjeriei intime, a pijamalelor, cel puțin o dată pe zi poate preveni reinfestarea.
- Aspirarea conștiincioasă a tuturor camerelor, mai ales a dormitoarelor, la intervale regulate de timp, cât se poate de des, pe toată perioada sugerată mai sus.
- Ștergerea prafului și spălarea suprafețelor din baie și bucătărie, clătind laveta des în apă fierbinte. A se efectua regulat pe toată perioada de 6 săptămâni.
- Nu este recomandată scuturarea lucrurilor în care se pot găsi ouăle oxiurilor (hainele, pijamalele, așternuturile și prosoapele).
- Nu este recomandat mâncatul în dormitor. Există riscul înghițirii ouălor în suspensie de la manevrarea așternuturilor sau scuturarea pijamalelor.
- Tăierea unghiilor cât mai scurt poate preveni aderența ouălor. Se recomandă descurajarea suptului degetului la copiii cu oxiuroză.
- Spălatul mâinilor cu atenție și frecvent. Obiceiul spălării mâinilor înainte de masă și după folosirea toaletei este foarte important în prevenirea transmiterii parazitului. Săpunul ajută la îndepărtarea ouălor care s-ar fi putut lipi de mâini. Se recomandă săpunirea mâinilor și a unghiilor pentru o perioadă de timp, de peste un minut.
- Schimbarea lenjeriei în fiecare dimineață.
- E indicat ca toți membrii familiei să facă duș dimineața și să își schimbe lenjeria intimă.
- Seara, se recomandă tot dușul, pentru a reduce riscul de recontaminare prin intermediul apei din cadă.
- Prosoapele nu trebuie folosite la comun în familie.
- Periuțele de dinți trebuie ținute într-un dulăpior închis și clătite bine înainte de folosire.
Atunci când infecția cu oxiuri a dispărut, spălatul des pe mâini și igiena corectă vor preveni reinfectarea. Igiena strictă poate preveni reizbucnirea infecției chiar dacă cel mic se infectează din nou cu oxiuri la școală sau la grădiniță.
Tratamentul medicamentos:
- Se recomandă medicamente antiparazitare, administrate de obicei în două doze, la două săptămâni distanță, pentru eliminarea completă a oxiurilor; uneori sunt necesare mai multe cure.
- Copiii sub 3 luni nu primesc tratament medicamentos; se aplică doar igiena strictă, inclusiv spălarea riguroasă la schimbarea scutecului.
Tratamentul prescris de medic trebuie urmat de toată familia, oxiurii fiind extrem de contagioși. Daca numai copilul urmează tratamentul, există riscul ca părinții să fie infectați la rândul lor, iar apoi sa îl reinfecteze pe cel mic. Astfel, infecția parazitară nu este combătută.
Pentru un diagnostic complet și un tratament adecvat, se recomandă un consult de specialitate. Pentru programare, ai la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
