Articole medicale

21.11.2017

Pareza de nerv facial

Nervul facial reprezintă ce-a de-a șaptea pereche de nervi cranieni. Este un nerv mixt, având în componența sa atât fibre senzitivo-motorii, cât și fibre vegetative. Nucleii de origine sunt localizați în puntea lui Varolio din trunchiul cerebral. Ei sunt conectați cu structurile corticale superioare – cortexul, sistemul extrapiramidal, sistemul motor etc. Nervul facial părăsește trunchiul cerebral,  trecând  prin unghiul ponto cerebelos, pătrunde într-un canal osos îngust din stanca osului temporal numit apeductul lui Fallope, iese din craniul pătrunzând apoi în loja parotidă, unde se constituie în cele două ramuri terminale.

Care este rolul nervului facial?
 

Nervul facial:

  • inervează musculatura feței, contribuind la mimica și expresia feței;
  • inervează mușchiul scăriței  din urechea medie, contribuind la formarea auzului;
  • inervează o parte din papilele gustative, contribuind la formarea gustului;
  • are rol în secreția glandelor lacrimale.

Cum se produce pareza facială?
 

Afectarea nervului facial la origine sau pe traiectul său se numește pareză sau paralizie facială.
O leziune supranucleară, deasupra nucleului de origine, determină paralizie facială de tip central. Aceasta se manifestă prin scăderea tonusului muscular în jumătatea inferioară a feței de partea afectată. Se poate întâlni în accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, infecții sau traumatisme cranio-cerebrale.
Nucleul nervului facial poate fi afectat de accidente vasculare ischemice sau hemoragice, tumori de unghi ponto cerebelos, infecții, boli autoimune (scleroza multiplă), boli degenerative etc. Atunci când apare, are expresia clinică a unei paralizii de tip periferic – asimetria hemifaciesului afectat. Acest tip de leziune însoțește alte semne neurologice importante (deficit motor, alterarea stării de conștiență, tulburări de oculo motricitate, tulburări de echilibru, tulburări de sensibilitate etc.).
Afectarea nervului facial în diferitele segmente ale apeductului lui Fallope se poate întâlni în tumori,  traumatisme, osteite, intraoperator, infecții (Herpes zoster, alte infecții virale nespecifice), boli cronice ale urechii interne. În acest caz, paralizia facială periferică este însoțită de alte semne și simptome specifice din sfera ORL. Afecțiunile glandei parotide se pot însoți, de asemenea, de afectarea nervului facial.
Afectarea bilaterală este mai rar întâlnită. Ea poate fi congenitală (sindromul Moebius) sau dobândită (sarcoidoza, SLA, sindromul Guillan Barre). Paraliziile faciale pot apărea și în boli generale cum ar fi: diabet zaharat, uremie, boli musculare, miastenie etc.

Paralizia lui Bell – cea mai frecventă patologie a nervului facial
 

Paralizia facială periferică a frigore (paralizia lui Bell) este cea mai frecvent întâlnită patologie a nervului facial. Incidența sa este de 23/100.000 locuitori/an, fiind mai frecventă primăvara și toamna. În general, apare după expunerea la curenți de aer. Deși cauza nu este cunoscută cu exactitate, se presupune existența unei infecții virale și a unei inflamații nespecifice, care determină edemațierea (umflarea) nervului în apeduct. Cu 2 - 3 zile înainte de debut, pot apărea dureri auriculare, după care paralizia se instalează rapid, în decurs de câteva ore sau zile. Uneori, există senzația de „față grea” sau „față artificială”, fără a avea semne obiective de alterare a sensibilității. Prezența acestor simptome exclude diagnosticul de paralizie Bell. Hiperacuzia și tulburările de gust în 2/3 anterioare ale limbii se pot întâlni. Clinic, se manifestă prin asimetrie faciala, sau „căderea” feței de partea afectată, ca urmare a hipotoniei (diminuării tonusului) musculare aferente. Apare dificultate la închiderea ochiului (lagoftalmie), lacrimile se scurg pe față, iar la nivelul globului ocular apare senzația de disconfort. Mișcările de încrețire a frunții, fluieratul, șuieratul, pronunțarea unor sunete devin dificil sau imposibil de efectuat.

Este indicat tratamentul cu antiinflamatoare steroide sau nonsteroide, vasoactive, în funcție de momentul prezentării, de existența altor boli asociate, de prezența altor contraindicații. Măsurile non farmacologice sunt importante și constau în masaje și gimnastica musculaturii faciale afectate. Se asociază tratament oftalmologic specific pentru a preveni apariția eroziunilor corneene, sau tratament ORL specific, atunci când este necesar.

Evoluția este în general favorabilă. 70-80% din cazuri se ameliorează în 1 - 3 luni.

Prognosticul este favorabil atunci când ameliorarea fenomenelor se face repede (1 - 2 săptămâni). În paraliziile totale persistente peste 3 luni, refacerea este cu sechele. Aproximativ 20% din pacienți rămân cu sechele:

  • hemispasmul facial se manifestă prin contracții involuntare ale musculaturii faciale afectate. În funcție de gravitate, se tratează cu decontracturante musculare sau cu injecții locale periodice cu toxină botulinică;
  • „sindromul lacrimilor de crocodil” este o complicație rară, care se manifestă prin secreție lacrimală în cursul actului de masticație de partea afectată. Apare din cauza unei reinervări aberante(anormale) în procesul de vindecare;
  • conjunctivitele și ulcerele corneene sunt complicații care pot fi evitate cu ajutorul tratamentului specific.

Paralizia Bell se tratează în ambulatoriu, prin colaborarea dintre specialistul neurolog, ORL, dermatolog, oftalmolog. Paralizia facială centrală sau periferică ce însoțește alte semne neurologice necesită, cel mai probabil, supraveghere medicala continuă, investigații și tratament specific, în mediul spitalicesc. În concluzie, orice asimetrie facială nou instalată necesită prezența la medic.