Articole medicale

31.03.2021

Proporțiile faciale și idealul de frumusețe

Dr. Tiberiu George Hrisca

Medic specialist Chirurgie plastică, Microchirurgie reconstructivă și Estetică

Ce este acel „ceva” care face chipul unei persoane sa fie perceput ca plăcut? Cum putem defini și intensifica frumusețea facială?

Dacă elemente particulare ale feței (nasul, buzele, fruntea) pot fi văzute ca frumoase arătând diferit în diverse culturi, totuși este un element comun în toate definițiile frumuseții. Iar acesta este armonia între acestea. Prin armonie se înțelege felul în care toate aceste elemente sunt integrate și se evidențiază reciproc. Iar la baza armoniei se află proporția.

Pentru a înțelege proporțiile faciale este nevoie să ințelegem conceptul de treimi faciale. Fața este divizată în treimea superioară, medie și inferioară:

  • treimea superioară a feței se extinde de la linia părului până la marginea superioară a sprâncenelor. Deoarece aceasta este influențată de inserția părului, devine foarte variabilă, fiind considerată cea mai puțin importantă;
  • treimea mijlocie se continuă până la unghiul nazolabial. Ochii, orbitele, nasul, obrajii și urechile trebuie analizate sistemic. Pentru a avea parte de proporții ideale, baza nasului ar trebui să aibă aproximativ aceeași lățime ca distanța intercantală;
  • treimea inferioară se continuă până la menton. În general, bărbia este mai proeminentă decât restul feței. Lipsa armoniei treimii inferioare poate sugera prezența unei malocluzii.

Buzele sunt una din cele mai studiate și analizate structuri. Iar dacă vorbim de buze atractive, sunt câteva lucruri care ies în evidență. Se consideră că femeile atractive tind să aibe un vermilion (partea roșie a buzelor) plin, cu o lungime verticală mai mare, un unghi nazolabial și un unghi mentolabial mai deschis. În plus, arcul lui Cupidon, coloanele philtrumului și conturul sunt bine definite. Buza superioară prezintă un tubercul pronunțat și depresiuni bilaterale, iar cea inferioară este plină paramedial, cu depresiune centrală. Comisurile orale sunt ridicate, iar pielea este fină, fără riduri vizibile imediat deasupra conturului. De asemenea, este considerat ca fiind foarte atractiv ca buza superioară să aibă o proiecție orizontală ușor mai mare decât cea inferioară, iar buza inferioară să fie ușor mai mare.

Un alt element extrem de atractiv este reprezentat de ochi. Globul ocular este localizat într-o cavitate osoasă. Crestele osoase ale acestei cavități sunt în general regulate, exceptând porțiunea superioară unde există un volum vizibil ce iese în evidență față de conturul regulat al orbitei. Odată cu înaintarea în varstă, această porțiune începe să își piardă din volum. Persoanele cu un volum pronunțat în porțiunea supero-laterală sugerează jovialitate și prospețime. În partea de jos a ochilor pot apărea cearcănele, care contribuie la un aspect obosit și îmbătrânit, direct proporțional cu adâncimea acestora – caracteristică strâns legată de gradul mai redus de lumină primit în acest context.

Nasul reprezintă unul din cele mai importante elemente ale feței. Nasionul e punctul cel mai adânc al rădăcinii nasului. Cu cât acest punct este mai adânc, cu atât glabela va părea mai pronunțată. O proiecție orizontală a glabelei mai pronunțată are rezonanță masculină. Din acest motiv, acidul hialuronic poate fi folosit la nivelul nasionului atât pentru a scădea dominanța glabelei, ce va adăuga un anumit grad de feminitate aspectului fețe, cât și pentru a minimaliza percepția unui nas cu aspect în formă de cârlig. Privit din profil, septul nazal și buza superioară formează un unghi, numit unghiul nazolabial. Acest unghi este mai obtuz la femeile tinere și se îngustează odată cu înaintarea în vârstă, devenind ascuțit. Vârful nasului îndreptat ușor în sus sugerează feminitate. Columella este partea de piele și cartilaj ce suportă vârful nasului, trecând printre cele doua nări. Ideal, aceasta este vizibilă atât în plan frontal, cât și din profil, ocupând o poziție cu 2-3 mm mai jos față de bordul inferior al nărilor pentru un aspect estetic plăcut.

Arcul zigomatic se află în treimea medie a feței și are o importanță majoră în definirea esteticii atât în plan frontal, cât și în profil. În plan frontal, un arc zigomatic mai proeminent crește lățimea treimii medii a feței. Acesta crează două depresiuni, una în regiunea temporală și una în zona ce corespunde mucoasei bucale. În profil, proeminența creată de arcul zigomatic formează o umbră deasupra zonei ce corespunde mucoasei bucale. Cu cât distanța bizigomatică este mai mare în relație cu distanța bigonială, cu atât oferă o percepție mai triunghiulară asupra feței, caracteristică feminină. Un arc zigomatic ce conferă o proeminență sugerează jovialitate și percepția că persoana este mai slabă. Fețele rotunde ce nu prezintă o proeminență a arcului zigomatic sunt percepute ca fiind mai copilăroase, în timp ce fețele mai plate fără această proeminență sunt percepute ca fiind îmbătrânite și lungi.
Un unghi mandibular pronunțat ajută la definirea liniei maxilarului și, prin urmare, a limitei dintre cap și gât. Când unghiul mandibular este bine definit acesta sugerează tinerețe, forță și o masă corporală sănătoasă. Pe de altă parte, un unghi mandibular foarte obtuz sugerează înaintare în vârstă, iar unul greu perceptibil sugerează supraponderabilitate.

O bărbie cu un volum mic sugerează fragilitate, o față copilaroasă și un nas mult mai dominant. În schimb, o bărbie armonioasă, cu o convexitate normală, sugerează forță și balansează dominanța nasului. Corectarea proiecției orizontale a bărbiei poate scădea percepția unui nas lung și poate defini linia mandibulară. Existența unei depresiuni între mandibulă și bărbie poate cauza o lipsă de armonie, deoarece, vizual, bărbia nu se integrează în continuitate cu mandibula. Lipsa acestei depresiuni oferă percepția că bărbia și mandibula formează armonios un singur corp, sugerând forță și tinerețe.
În momentul în care partea cea mai anterioară a regiunii submentoniere ocupă un nivel inferior comparat cu porțiunea posterioară în plan frontal, e considerat estetic. Unii pacienți prezintă o bărbie dublă. Prezența acestui volum crescut la nivelul bărbiei decrește dominanța bărbiei și definiția mandibulei, sugerând înaintarea în varstă și supraponderabilitate.

Caracteristicile generale ale feței, în special forma acesteia, sunt un punct de pornire în analiza armoniei generale. Să luăm de exemplu o față în formă de inimă, unde caracteristicile faciale cheie ale ochilor, nasului și gurii conturează un triunghi cu vârful orientat în jos și formează un ansamblu armonios și atractiv.
Prin contrast, odată cu trecerea timpului, grăsimea din zona ochilor începe să își piardă volum, astfel încât sprâncenele tind să „cadă”, ochii devin mai mici pe măsură ce pleoapele se lasă, iar zona de sub ochi devine mai pronunțată, cu riduri și cearcăne. Totodată, grăsimea de la nivelul pomeților nu mai este atât de bine definită, iar ridurile încep să se formeze în jurul nasului și în jurul gurii. Astfel, odată cu înaintarea în vârstă, triunghiul tinereții se inversează, baza triunghiului corespunde unei linii maxilare pătrate.

Aici intervine chirurgul estetician. El va analiza elementele, fiecare în parte și toate în ansamblu, și va propune o intervenție personalizată, al cărei scop nu va fi de „perfecționare” a unuia dintre elemente, ci de evidențiere a frumuseții proprii și a unicității date de armonia generală.
Prin proceduri estetice și tehnici chirugicale sau non-chirurgicale, armonia trăsăturilor poate fi restabilită, cu menținerea aspectului natural și al frumuseții particulare fiecărui pacient.

Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.