Pseudartroza reprezintă neconsolidarea unei fracturi după 9 luni de la producerea acesteia, fără a fi prezente semne radiologice de progresie a consolidării în ultimele 3 luni. Așa cum reiese din denumire, pseudartroza este o „articulație falsă” care nu poate suporta încărcarea normală a osului și se manifestă prin persistența durerii.
Pseudartroza oaselor antebrațului (radius și ulnă) prezintă o incidență între 2-10% din fracturile acestei regiuni și are la bază factori biologici, mecanici, specifici pacientului și dependenți de tehnica chirurgicală adoptată. Antebrațul este o unitate anatomică și funcțională complexă, ce necesită tratament ortopedic adecvat.
Caz clinic
Prezentăm cazul unei paciente de 37 de ani, care s-a prezentat în serviciul nostru cu o recidivă a unei fracturi a ulnei. Cu aproximativ 1 an înainte a suferit o fractură deschisă a ambelor oase ale antebrațului prin cădere de la înălțime, care a fost tratată prin reducere deschisă și fixare internă cu plăci DCP. Tot la momentul accidentului a prezentat și o leziune a nervului ulnar, care a necesitat explorare și grefare, intervenție efectuată la interval de 6 săptămâni după traumatismul inițial. Plăcile au fost ulterior extrase din cauza proeminenței materialului de osteosinteză, iar la 6 săptămâni după această intervenție a suferit o refracturare a ulnei în urma unui nou traumatism. Leziunea a fost tratată nonoperator, după 9 luni confirmându-se diagnosticul de pseudartroză (Imaginea 1). Pacienta acuza durere și limitarea funcțională a antebrațului cu reducerea supinației.
Imaginea 1. Pseudartroza ulnei
Având în vedere simptomatologia și examenul clinic și radiologic, s-a propus tratamentul chirurgical al pseudartrozei.
S-a practicat un abord centrat pe cicatricea postoperatorie preexistentă, cu excizia pseudartrozei și inserția unei grefe osoase tricorticale din creasta iliacă. Fixarea s-a realizat cu ajutorul unei plăci LCP 3.5 mm plasată pe fața dorsală a ulnei, sub planul muscular.
Evoluția postoperatorie a fost foarte bună, cu restituirea mobilității nedureroase a antebrațului.
Radiografia de control la 7 luni după intervenție (Imaginea 2) demonstrează încorporarea completă a grefei osoase cu restabilirea continuității osoase.
Imaginea 2. Tratamentul chirurgical al pseudartrozei ulnei
Concluzii
- Pseudartroza oaselor antebrațului are o incidență relativ crescută, apare ca o consecință a unor factori multipli și are, de obicei, un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului.
- Pseudartroza poate fi tratată cu succes printr-o tehnică adecvată.
În Spitalul Arcadia sunt realizate în siguranță intervenții chirurgicale pentru afecțiuni ale membrului superior. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
