Articole medicale

07.07.2016

Pterigionul

Dr. Mihaela Rusu

Medic specialist Oftalmologie

Pterigionul reprezintă  o  afecţiune  degenerativă  a  suprafeţei  ochiului ce constă  ȋn  apariţia  unei  benzi  triunghiulare  de  ţesut  fibrovascular  cu  baza situată extern şi  vârful orientat  spre  cornee. Afecțiunea poate să apară la unul sau ambii ochi.
Ignorat sau netratat corespunzător, pterigionul conduce la alterarea serioasă a vederii!

Pacienții observă apariția unei formațiuni inestetice pe suprafața conjunctivei, acuză disconfort ocular, roșeață, usturime, mâncărime, resimt senzația de  corp  străin și uscăciune oculară, lăcrimează excesiv. În cazurile mai avasante, se ajunge la încețoșarea vederii.

Cauzele pterigionului
Apariția perigionului este legată de o serie de factori  care pot sau nu fi influențați de stilul de viață al pacientului.

Factori intrinseci:

  • predispoziţia  ereditară;
  • genul –  pterigionul apare de două ori mai frecvent la  bărbaţi  decât  la  femei;
  • vârsta – cele mai  multe  cazuri de pterigion  se  ȋntâlnesc  ȋntre  20  şi  40  de  ani, sub vârsta de 20 de ani incidența fiind foarte scăzută;
  • sindromul de ochi uscat.

Factori  extrinseci:

  • expunerea  ȋndelungată  la  radiaţii  ultraviolete are un rol esenţial;
  • expunerea la praf, vânt;
  • microtraumatismele  oculare – preponderent la persanele care lucrează în agricultură sau în industria de prelucrare a lemnului și metalului.

Formarea și evoluția afecțiunii

Etapa conjunctivală de formare a pterigionului este una de lungă durată, desfășurată de-a lungul mai multor ani de zile. Pterigionul se manifestă în această etapă prin simptome specifice conjunctivitei cronice – sindrom iritativ: edem conjunctival, vase episclerale dilatate.
Inflamația cronică va determina apariția unei excescențe (crescături) la limita dintre conjunctivă și cornee.

În etapa corneeană,  această exrescență (în termeni medicali, burete juxtalimbic) va cauza o  discontinuitate în etalarea filmului lacrimal pe suprafața ochiului.
Tulburările  neurotrofice  corneene  şi  microulceraţiile  conjunctivale  repetitive  determină  ȋn  timp  stimularea  vascularizaţiei  conjunctivei. La rândul său, o vascularizație ridicată a conjunctivei va determina progresia  conjunctivei  bulbare  spre  zona  ulceraţiilor, creându-se  astfel  un  cerc  vicios.

Pterigionul evoluează în 3 stadii:

  • Stadiul 1  – faza  de  debut: invazia  incipientă  pe  1 – 2  mm  de  cornee;
  • Stadiul 2 – faza  evolutivă:  pterigionul  invadează  3 – 4  mm din  cornee;
  • Stadiul 3 – faza  tardivă: pterigionul  atinge  şi  chiar  depaşeşte  marginea  pupilei, interferând  astfel  cu  axul  vizual  central; pacientul  se confruntă cu  scăderea  vederii.

Pterigionul poate cauza numeroase complicații:

  • inflamaţie  conjunctivală  secundară;
  • transformare  chistică;
  • scăderea  acuităţii vizuale;
  • diplopie (vedere  dublă) din cauza  limitării  mişcărilor  globului  ocular.

Tratamentul  pterigionului

Tratamentul simptomatic al pterigionului
are drept  scop  ameliorarea  disconfortului  ocular  produs  de  afecțiune.  Medicul oftalmolog va recomanda utilizarea  de  lacrimi  artificiale  şi  antiinflamatorii  locale. De asemenea, purtarea ochelarilor de soare este utilă, prin reducerea expunerii la ultraviolete și scăderea ratei de creștere a pterigionului.
Pacienții cu pterigion aflat în faza de debut trebuie să fie ținuți sub observație.

Tratamentul  curativ al pterigionului de stadiu 2 și 3 este  ȋntotdeauna  chirurgical.
Intervenţia  chirurgicală   este   uşor  de  suportat  pentru  pacient, aceasta  realizându-se sub  anestezie  locală, fără  internare.
Intervenția chirurgicală pentru pterigion durează puțin, este nedureroasă, iar riscul de complicații este scăzut. După operație, se va urma un tratament local cu antibiotic  şi  antiinflamatorii.

În cazurile de pterigion avansat sau recidivat se poate indica tratament medicamentos intraoperator și postoperator, cu scopul de a inhiba sau preveni proliferarea vasculară.

După tratamentul chirurgical al pterigionului, se impun anumite recomandări legate de stilul de viață al pacientului:

  • timp de 30 de zile se va evita expunerea la praf și vânt, precum și mersul la mare sau piscină;
  • timp de 2 – 3 săptămâni se va evita intrarea apei în ochi, precum și machiatul.
  • pacientul va evita frecarea ochilor și orice eventuale traumatisme oculare timp de o lună.

Este foarte important ca pacientul să se adreseze medicului oftalmolog la observarea oricărei modificări oculare, pentru un diagnostic timpuriu. Cu cât operația de pterigion se face mai repede, cu atât rezultatele (atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic), vor fi mai bune