Articole medicale

15.12.2021

Sindromul burnout

Dr. Ionela Camelia Ralea

Medic specialist Neurologie

Organizația Mondială a Sănătății, OMS-ul, definește „burnout-ul” nu ca o afecțiune, ci ca un sindrom rezultat al unui context stresant la locul de muncă, stres care nu a fost remediat corect în cadrul profesional. Burnout-ul este caracterizat de 3 lucruri: senzația pierderii parțiale sau totale a energiei, dorința de distanțare față de locul de muncă sau trăiri peiorative față de acesta în paralel cu scăderea eficienței profesionale. Tipic burnout-ul a fost descris ca un fenomen strict profesional și nu trebuie extins la alte arii ale vieții non-profesionale.

Medical vorbind „burnout-ul” este o tulburare psihică apărută ca urmare a unui stres cronic la locul de muncă. Este de reținut contextul cronic și nu neapărat intensitatea stresului: un disconfort minor punctual, dar care se prelungește pe un interval lung poate duce la burnout. Factorul iritativ permanent de la locul de muncă este perceput individual ca fiind stresant și nu trebuie comparat cu percepția lui de către ceilalți. Paharul gol pe jumătate pentru unii, este plin pe jumătate pentru ceilalți.

La locul de muncă, persoana se plânge de acumularea permanentă a sarcinilor de serviciu, de lipsa autonomiei, inclusiv decizionale în ceea ce privește cantitatea și/sau calitatea obligațiilor de serviciu care nu sunt totdeauna clar delimitate ca durata în timp, dar și de nerecunoașterea calității muncii depuse. Absența evoluției profesionale favorizează apariția burnout-ului, în special la persoanele perfecționiste și/sau ambițioase.

Pe acest profil profesional se grefează adesea o situație familială complicată de conflicte personale familiale și/sau colegiale, iar câteodată de izolarea afectivă sau de caracterul introvertit al persoanei.

Nu există diferență în sex-ratio al persoanelor afectate. Sunt însă unele profesii mai predispuse spre burnout, personalul medical și para-medical făcând parte din plutonul fruntaș.

Semnele burnout-ului
 

Semnele fizice sunt la început izolate sau pot fi prezente asociate foarte repede de la început: stare de oboseală permanentă, dureri de cap, de spate sau de burtă; rapid semnele fizice asociază tulburări psihologice cu senzație de anxietate, iritabilitate sau vid emoțional cu tendință la izolare socială și/sau emoțional-relațională, tulburări de concentrare și memorie.

Câteodată, semnele fizice regresează, dar cel mai adesea, în prezența disconfortului profesional și/sau socio-familial acestea se agravează, iar persoanele consultă diverse specialități medicale, aprofundându-se în examene din ce în ce mai complicate, alergând spre diverse specialități pentru a găsi boala rară, câteodată chiar cu profil de boală genetică, care ar corespunde simptomelor.

Nu rar, pacienții plonjează înspre consumul alimentar extrem cu apariția bulimiei sau al anorexiei sau spre consumul de substanțe euforizante (alcool, droguri, medicamente). Progresiv, apare depresia și adesea, pe fondul unor dezechilibre secundare imunitare, persoanele dezvoltă infecții repetitive. Burnout-ul nediagnosticat și netratat care persistă pe lungi perioade va favoriza diverse probleme medicale, precum afecțiuni cardio-vasculare, obezitatea, diabetul.

Sistematizat tabloul clinic înglobează:

  • tulburări nespecifice: oboseala, insomnia, diverse dureri fără topografie particulară, vertij/amețeală nesistematizată neurologic, tulburări ale apetitului, tulburări digestive;
  • tulburări cognitive: de memorie, atenție, concentrare;
  • tulburări emoționale: anxietate, iritabilitate fără motiv, tristețe, depresie sau dezinhibare emoțională (de exemplu râs fără motiv sau în defazare contextuală), lipsa oricăror afecte, scăderea empatiei, comportament agresiv, ostil chiar față de un mediu apropiat profesional și/sau social, comportament adictiv;
  • tulburări de comportament socio-profesional cu dezinteres profesional progresiv, scăderea motivației, dezangajarea în raport cu valorile profesionale la care a aderat înainte de burnout, punerea la îndoială a propriilor capacități cu auto-devalorizare.

Diagnosticul burnout-ului
 

Deși diagnosticul pate fi evident de la prima consultație, burnout-ul trebuie certificat rapid doar ca urmare a excluderii unor probleme organice medicale. Prin urmare, persoana trebuie să beneficieze de un panel clar și precis de examene medicale (analize de sânge, examene imagistice etc.) care, plecând de la semnele și simptomele descrise, să excludă una sau mai multe probleme organice care pot beneficia de tratament medical specific.

Burnout: tratamentul
 

Prevenția este arma cea mai bună împotriva oricărei patologii, cu atât mai mult în cazul burnout-ului. Organizarea timpului de muncă: adaptarea orarului de muncă cu respectarea pe cât posibil a bioritmului individual, lista de priorități cu obiective precise și realiste, recunoașterea, evitarea sau dacă e posibil planningul tratării eventualelor situații profesionale stresante, echilibrarea balanței între acceptarea/refuzul diverselor sarcini profesionale, utilizarea la strictul necesar al tehnologiilor modern în afara orelor de program (email profesional, rețele de socializare/comunicare în scopuri profesionale).

Tratamentul începe cu măsuri care pot fi de scurtă durată (oprirea temporară a activității), psihoterapia cu tehnici de terapie comportamentală și cognitivă, eventual tratamente simptomatice tip antidepresoare, somnifere.

Păstrarea unui echilibru alimentar corect și al activităților fizice regulate contribuie la evoluția favorabilă. Nu există vreo dovada științifică a vreunui efect benefic, altul decât cel placebo, al administrării de eventuale terapii vitaminice, minerale sau diverse tratamente homeopate.

Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.

Powered by Froala Editor