Articole medicale

14.04.2021

Tulburările de ritm și de conducere ale inimii

Dr. Maria Gavrilas

Medic primar Cardiologie

Fără îndoială, știm că inima este un organ esențial, iar orice alterare a funcției acesteia poate avea consecințe serioase. Putem vorbi de inimă pe de o parte ca organ electric, iar pe de altă parte ca un organ care funcționează ca o pompă mecanică ce pompează sângele în corpul nostru prin sistemul circulator alcătuit din artere și vene. Activitatea mecanică a inimii este reglată de cea electrică, de aceea orice anomalie a acesteia din urma va afecta numărul sau frecvența contracțiilor inimii și ritmul regulat sau neregulat al acesteia. Ca organ electric, inima are capacitatea de a produce unde electrice (în centrul de comandă numit nod sinusal, un adevărat pacemaker natural), de a le conduce pe căi specifice și de a le transmite fibrei musculare miocardice pentru a genera contracția acesteia.

Anomaliile care apar în generarea impulsului electric a inimii pot conduce la apariția tulburărilor de ritm (aritmii), iar cele care apar în conducerea pe căi specifice a impulsului electric pot duce la așa numitele tulburări de conducere (blocuri).

Impulsul electric poate fi modificat ca frecvență: prea rar (bradicardii) sau prea rapid (tahicardii) poate fi neregulat (cel mai cunoscut ritm neregulat este fibrilația atrială) sau în diverse combinații dintre aceste forme. Toate aceste modificări determină anomalii de contracție a inimii cu consecințe uneori severe asupra organelor vitale (creier, plămâni, rinichi etc.).

În fiecare zi inima noastră bate de aproximativ 100.000 de ori, iar până la o vârstă de 70 de ani de circa 2,5 miliarde de ori.

În mod obisnuit, la repaus, inima noastră are o frecvență a contracțiilor cuprinsă între 60-100/minut cu scăderea frecvenței în somn și creșterea acesteia la efort fizic sau în alte situații care stimulează inima, cum ar fi stresul.

Factorii de risc pentru aritmii sunt în principal afecțiunile cordului, care, aproape toate, pot să inducă sau să se complice în evoluție cu tulburări de ritm sau de conducere.

Cardiopatia ischemică, boala aterosclerotică coronariană (angină pectorală, infarctul de miocard) este cauza cea mai frecventă pentru diverse aritmii, unele amenințătoare de viață (aritmii ventriculare majore) sau de complicații pe termen lung, cum este fibrilația atrială.

Afecțiunile valvelor, în special stenoza mitrală, prolapsul de valvă mitrală, se asociază frecvent cu fibrilație atrială sau alte tulburări de ritm, momentul apariției aritmiei duce la agravarea stării pacientului.

Afecțiunile miocardului (miocardite,cardiomiopatii), pericardului (pericardite), afecțiunile cardiace congenitale pot cauza sau se pot complica cu tulburări de ritm sau de conducere.

Insuficiența cardiacă cronică sau acută este cauză frecventă de aritmii cardiace sau tulburări de conducere. Apariția acestora totdeauna agravează starea pacientului.

Tulburările electrolitice, infecțiile, apneea în somn, anumite anomalii genetice, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, abuzul de alcool, consumul de droguri, unele substanțe chimice sau chiar medicamente pot să reprezinte substrat etiologic în declanșarea aritmiilor sau tulburărilor de conducere.

Uneori însă, vorbim de tulburări de ritm idiopatice, fără o cauză identificabilă.

Aritmiile cardiace sunt de mai multe feluri. După locul de origine sunt supraventriculare (extrasistole, fibrilație sau flutter atrial, tahicardie paroxistică supraventriculară etc), ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară - episodul final în evoluția celor mai multe astfel de afecțiuni) și a treia categorie, aritmii joncționale. După debut, aritmiile pot să fie paroxistice (încep și se termină brusc), persistente sau cronice (sunt prezente permanent și necesită tratament cronic, neîntrerupt).

Care sunt principalele simptome ale aritmiilor?
 

Simptomatologia aritmiilor (tulburărilor de conducere) este extrem de diversă.
Unii pacienți pot fi asimptomatici o lungă perioadă de timp (de exemplu cei cu fibrilație atrială cu frecvență ventriculară medie sau cei cu sindromul Wolff-Parkinson-White fără episoade aritmice, blocuri de ramură etc). Alteori, debutul unei aritmii este subit, cu pierdere de cunoștiință și tensiune arterială nemăsurabilă (este cazul tahicardiei ventriculare susținute) sau chiar deces (fibrilație ventriculară la debutul unui infarct miocardic acut). Cel mai adesea pacienții acuză senzație de palpitații, bătăi neregulate, cu pauze, accelerare sau încetinire a batăilor inimii.

Deseori la aceste simptome se adaugă senzația de slăbiciune, fatigabilitate, dificultate la respirat, durere în piept sau chiar pierderea stării de cunoștiință (sincopa).

Indiferent de severitatea simptomelor, la cea mai mică suspiciune de tulburare ritm este important ca pacientul să se prezinte la un consult cardiologic cât mai repede. Unele aritmii, cum este de exemplu fibrilația atrială, nediagnosticată și tratată la timp, poate da complicații severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral embolic sau embolii sistemice, invalidante.

Diagnosticul tulburărilor de ritm este relativ ușor de pus
 

Plecând de la simptomatologia sugestivă acuzată de pacient, la examenul clinic (la care percepem modificări ale frecvenței ritmului cardiac, neregularitatea acestuia, sufluri sau semne ale unor afecțiuni cardiace subiacente) vom ajunge la evaluarea paraclinică ce va confirma diagnosticul.

Electrocardiograma standard, monitorizare EKG de lungă durată Holter, testul de efort, înregistrare EKG de tip semnal amplificat și mediat (post potențiale tardive), testul mesei înclinate și, nu în ultimul rând, studiul electrofiziologic reprezintă metode de depistare și diferențiere a aritmiilor cardiace care vor ajuta în alegerea celei mai bune opțiuni terapeutice pentru fiecare pacient.

Aritmiile cardiace: metode de tratament
 

Tratamentul aritmiilor cardiace are la îndemână o gamă largă de posibilități, tratamentul depinde de tipul și severitatea acesteia.

Opțiunile de tratament includ: modificarea stilului de viață, medicamente, tratamente invazive, dispozitive electrice sau tratament chirurgical.

Ca în toate afecțiunile, prevenția are un rol important. Unele substanțe contribuie cu certitudine la modificarea ritmului cardiac: excesul de cafea, alcoolul, tutunul, drogurile, medicamentele care inhibă apetitul, psihotropicele, unele medicamente de răceală, paradoxal chiar unele medicamente antiaritmice pot avea efect proaritmic.

În același sens, de prevenție, este importantă corecția factorilor de risc cardiovascular: controlul valorilor TA la hipertensivi, a nivelului colesterolului, întreruperea fumatului, controlul greutății și o dietă sănătoasă la care se adaugă exercițiu fizic regulat.

Mijloacele de tratament în aritmii sau tulburări de conducere sunt particularizate în funcție de cauză (boală subiacentă, severitatea sau urgența acestora).

Medicația folosită în tratamentul tulburărilor de ritm urmărește:

  • să convertească aritmia la ritm sinusal (ritmul normal al inimii) prin așa-numitele medicamente antiaritmice;
  • să controleze frecvența bătăilor inimii;
  • să prevină formarea de cheaguri în inimă, apelând la medicația anticogulantă sau antiagregantă plachetară („de subțiere a sângelui”), cheaguri care pot cauza accident vascular cerebral;
  • să trateze afecțiunea subiacentă, care a dus la aritmie sau s-a complicat cu aceasta.

Tratamentul invaziv al aritmiilor se referă în principal la cardioversia electrică sau ablația prin radiofrecvență.

Medicul cardiolog va stabili care este cea mai bună opțiune de tratament, în ce constă aceasta, care sunt beneficiile sau riscurile fiecărei proceduri.

La pacienții cu tulburare de ritm persistentă, neregulată (cum este fibrilația atrială), la care ritmul normal nu poate fi restabilit cu medicația antiaritmică, se va recurge la cardioversia electrică, procedură care se va efectua în serviciul cardiologie. După admnistrarea unui anestezic cu acțiune scurtă, se va aplica pe toracele pacientului un impuls (șoc) electric sincronizat care va restabili ritmul normal.

Atunci când ritmul inimii este prea scăzut (bradicardie, boală de nod sinusal, blocuri de grad înalt), se va implanta un stimulator cardiac (pacemaker). Acesta are un generator de impuls electric care este transmis mușchiului inimii și astfel este menținut ritmul normal al acesteia.

Cardiodefribilatorul implantabil a devenit practic principalul și cel mai sigur mijloc de protecție împotriva morții subite și în tratamentul electric al tahiaritmiilor amenințătoare de viață. Dispozitivul poate detecta rapid tulburarea de ritm și să descarce un șoc electric automat, restabilind astfel ritmul normal.

Tratamentul de resincronizare cardiacă este o altă modalitate de tratament electric, aplicată pacienților cu insuficiență cardiacă cu scopul ameliorării acesteia. Pacientul cu această patologie trebuie să înțeleagă că este foarte important să își administreze tratamentul medicamentos fără întrerupere, exact asa cum a fost prescris, dacă acuză efecte secundare să se consulte cu medicul cardiolog pentru a găsi alte opțiuni, să nu asocieze sau să înlocuiască medicația standard cu suplimente, să revină periodic la control pentru reevaluare.

Pentru programarea unei consultații la specialitatea Cardiologie, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.

Powered by Froala Editor