Mulți dintre noi avem impresia că, odată ce am fost vaccinați în copilărie, nu mai este nevoie să ne gândim la vaccinare la vârsta adultă. În realitate, sistemul imunitar nu funcționează așa, iar protecția oferită de unele vaccinuri din copilărie scade în timp. În plus, pe parcursul vieții, fiecare dintre noi poate fi expus riscului de a contacta afecțiuni prevenibile prin vaccinare, din cauza vârstei, a profesiei, a stilului de viață, a călătoriilor sau a anumitor probleme de sănătate.
Vaccinarea și măsurile de sănătate publică au ca scop protejarea oamenilor, pe tot parcursul vieții, prin prevenirea apariției bolilor infecțioase. Eficiența vaccinării se poate observa cel mai bine prin rezultatele obținute în studiile și datele statistice. Este clar demonstrat că odată ce vaccinurile au fost introduse și folosite pe scară largă, numărul îmbolnăvirilor – cu afecțiunile pe care acestea le previn – a scăzut foarte mult.
Vaccinarea reprezintă una dintre cele mai importante măsuri ale sănătății publice. Prin ea reușim nu doar să protejăm sănătatea fiecărei persoane, ci și să menținem comunități întregi sănătoase și ferite de boli infecțioase.
Prin Programul Național de Vaccinare, populația este protejată împotriva bolilor infecțioase ce pot fi foarte grave, a căror combatere reprezintă o prioritate pentru sănătatea publică. Printre acestea se numără: poliomielita, difteria, tetanosul, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, oreionul, hepatita B, infecțiile cu bacteria Haemophilus influenzae tip b, tuberculoza, infecțiile cu Streptococcus pneumoniae, infecția cu papilomavirusul uman (HPV) și gripa.
În România nu există, deocamdată, un program național de vaccinare special pentru adulți. Totuși, există recomandări clare privind anumite vaccinuri care pot fi administrate la vârsta adultă, în funcție de riscuri, afecțiuni asociate sau expunerea la anumiți agenți infecțioși.
Vaccinul gripal
Gripa sezonieră poate provoca complicații severe, chiar și la persoanele aparent sănătoase. Astfel, vaccinul reprezintă cea mai eficientă metodă de profilaxie a gripei, fiind recomandat în fiecare an, deoarece tulpinile de virus gripal care circulă variază de la un sezon la altul, iar protecția oferită de acesta începe să scadă după aproximativ 3-4 luni de la administrare. Vaccinul antigripal este indicat să fie administrat anual înainte de începerea sezonului gripal, de preferat în lunile octombrie-noiembrie în România. Totuși, vaccinarea poate fi efectuată și pe tot parcursul sezonului gripal, pentru a asigura protecție continuă, în perioada septembrie-februarie.
Este recomandat pentru toți adulții, dar cu prioritate pentru cei peste 65 de ani, femeile însărcinate sau cu afecțiuni cronice.
În prezent, vaccinurile antigripale pot fi produse în 3 forme (virusuri inactivate, recombinate sau cu virusuri vii atenuate) și, indiferent de metoda de fabricație, ele conțin aceleași antigene, care stimulează răspunsul imun. Vaccinurile inactivate și cele recombinate se administrează intramuscular sau subcutanat.
Pentru persoanele vârstnice sunt recomandate vaccinurile gripale cu virus inactivat. Deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, răspunsul imun la vaccinul cu doză standard este mai redus din cauza fenomenului de imunosenescență (modificări ale sistemului imunitar ce apar odată cu îmbătrânirea), se recomandă utilizarea vaccinurilor cu doză crescută de antigen (high-dose) pentru a obține o protecție cât mai eficientă.
Vaccinul diftero-tetanic (dT) sau diftero-tetano-pertussis acelular (dTpa)
Acest vaccin protejează împotriva a 3 afecțiuni grave: difteria, tetanosul și tusea convulsivă. Difteria este o infecție extrem de contagioasă și se răspandește prin tuse și strănut sau prin contactul cu diferite obiecte folosite de o persoană infectată. Tetanosul reprezintă o toxiinfecție severă, cauzată de o bacterie prezentă în mediu (sol, praf), care provoacă contracturi musculare generalizate și poate duce la deces. La populația generală, cazurile de tuse convulsivă au crescut în ultimii ani, în special la populația de adulți cu afecțiuni pulmonare cronice, a căror protecție prin vaccinare a scăzut ca urmare a pierderii imunității vaccinale din copilărie.
O serie de grupuri de pacienți prezintă risc înalt, printre aceștia fiind adulții cu diabet zaharat sau vârstnicii. Femeile însărcinate prezintă indicație de revaccinare în ultimul trimestru de sarcină, între săptămânile 27-32 de sarcină, pentru profilaxia tetanosului matern și al nou-născutului, indiferent de statutul vaccinal anterior al gravidei. În acest fel, se realizează prevenția tusei convulsive, a tetanosului și a difteriei neonatale.
În prezent, există preparate tetravalente, pentavalente și chiar hexavalente ce conțin dTpa. În România se folosește un preparat de tip adult cu un conținut de 5 ori mai redus de anatoxină difterică comparativ cu cel pediatric. Pentru a menține o protecție eficientă împotriva tetanosului și difteriei, se recomandă administrarea dozelor de rapel la fiecare 10 ani, pe tot parcursul vieții.
Vaccinarea împotriva infecției cu papilomavirusul uman (HPV)
Vaccinarea antipapilomavirusuri umane (HPV) previne infecțiile persistente cu tipuri de HPV care pot provoca cancer. Astfel, vaccinul protejează femeile împotriva cancerului de col uterin și a altor forme de cancer anogenital. Totodată, protejează atât femeile, cât și bărbații împotriva unor tipuri de cancer orofaringian. Vaccinarea este o modalitate eficientă de protecție chiar dacă există deja o infecție cu HPV, vârsta maximă pentru vaccinare fiind de 45 de ani.
În prezent, sunt cunoscute peste 200 de tipuri de HPV, iar dintre tipurile de HPV considerate „cu risc înalt”, tipurile 16 și 18 sunt implicate în apariția a 70% dintre cancerele de col uterin și a leziunilor precanceroase. Cancerul de col uterin este al 3-lea cel mai frecvent diagnosticat cancer la femei, după cancerul de sân și cel colorectal.
În acest moment, în România, femeile cu vârsta între 19 și 45 de ani pot beneficia de vaccinarea anti-HPV în regim compensat 50%, pe baza unei rețete compensate, eliberată de medici de toate specialitățile, aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate.
Schema actuală de vaccinare anti-HPV 9-valent cuprinde 3 doze la 0, 2, 6 luni, nefiind încă stabilită necesitatea unei doze de rapel.
Vaccinurile împotriva hepatitei virale A și B
Aceste vaccinuri sunt recomandate persoanelor care nu sunt încă imunizate sau la care titrurile de anticorpi anti-HBs nu ating pragul de 10 mIu/ml, cu precădere pacienților care suferă de afecțiuni hepatice cronice. Schema pentru vaccinul împotriva hepatitei virale B constă în administrare a 3 doze. Avem disponibil un vaccin pentru ambele tipuri de hepatite, cu 3 doze cu administrare la 0, 1 și 6 luni.
Vaccinul pneumococic
La persoanele în vârstă, infecția pneumococică reprezintă o cauză importantă de îmbolnăviri și decese. După vârsta de 65 de ani, riscul de a face această infecție crește semnificativ, mai ales la cei care au asociat și afecțiuni pulmonare precum boală pulmonară cronică obstructivă (BPOC).
Vaccinul împotriva pneumococului este polivalent, ceea ce înseamnă că protejează împotriva mai multor tulpini. Vaccinul conjugat cu 13 serotipuri este indicat adulților tineri și vârstnicilor; vaccinul polizaharidic neconjugat cu 23 de serotipuri este indicat mai ales persoanelor vârstnice (≥65 de ani) sau celor care suferă de patologii cronice și vaccinul conjugat cu 20 de serotipuri este indicat după vârsta de 18 ani, în doză unică.
Vaccinul împotriva virusului herpes zoster
Recomandarea pentru acest tip de vaccin este pentru toate persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani, deoarece riscul de reactivare a virusului varicelo-zosterian crește odată cu înaintarea în vârstă. Vaccinarea reduce atât riscul apariției zonei zoster, cât și al complicațiilor acesteia, cea mai frecventă fiind nevralgia (durerea care apare pe traseul unui nerv) postherpetică.
Vaccinul recombinat poate fi administrat indiferent dacă există istoric de herpes zoster, recomandarea fiind de 2 doze (a doua doză se poate administra la un interval de 2-6 luni de la prima).
Vaccinul meningococic
Infecția meningococică este o afecțiune severă, care se transmite aerogen sau în urma contactului cu obiecte recent contaminate. Evoluția este severă, cu risc de sechele neurologice până la 20% dintre cazuri, iar în absența tratamentului specific, există o rată de deces de până la 50% dintre cazuri.
Avem disponibil un vaccin conjugat, care asigură imunitate împotriva serotipurilor A, C, W135, Y, fiind necesară o singură doză la adulți. Pentru protecția împotriva serogrupului B sunt necesare 2 doze de vaccin, la interval de minimum o lună.
Contraindicațiile vaccinării
Vaccinarea are și anumite contraindicații care trebuie respectate. Nu se administrează vaccinuri persoanelor care au prezentat o reacție alergică severă la o doză anterioară sau celor cu alergii la componente specifice ale vaccinului (de exemplu, la ovalbumină sau proteine de pui în cazul vaccinului antigripal, ori la neomicină în cazul vaccinurilor gripal, varicelic și hepatitic A). De asemenea, pacienții cu imunodeficiențe (boli genetice cauzate de mutații ale genelor) congenitale sau dobândite nu trebuie să primească vaccinuri care conțin virus viu atenuat. În plus, există situații de contraindicație temporară, când vaccinarea trebuie amânată, cum ar fi prezența unei infecții acute sau a unei afecțiuni cu febră înaltă.
Pacienții cu antecedente alergice sau la care există suspiciunea unei reacții alergice la o doză de vaccin trebuie evaluați de către un medic alergolog. În astfel de cazuri, administrarea ulterioară a vaccinurilor se va face exclusiv în centre de vaccinare dotate corespunzător pentru a interveni rapid în situația apariției unei reacții de tip anafilactic.
Schemele de vaccinare recomandate adulților vor fi actualizate în măsura în care pot apărea noi vaccinuri. Astfel, este necesară o reevaluare periodică a recomandărilor ghidurilor internaționale de către personalul vaccinator.
Pentru recomandări personalizate, pacienții pot programa un consult de Medicină internă la numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
Bibliografie
- Azoicăi D., Îndreptar de vaccinare în cabinetul medicului de familie, Ed. Amaltea, ediția a II-a, 2023.
- Aramă V., Vaccinarea adultului și a vârstnicului, Viața Medicală, Editura Medichub Media, București, 2023.
- Azoicăi D., Rădulescu A., Pițigoi D., Popovici F., Recomandări de vaccinare a pacienților cu imunodeficiențe de diverse cauze, Editura „Gr. T. Popa”, 2020.
- Centers for Disease Control and Prevention. Recommended Vaccines for Adults, 2023.
